Braunstein, primul joc ”de rol”.
După cum am zis acest tip de jocuri s-au dovedit un real succes, și nu a durat mult până când acestea și-au găsit adepții și dincolo de ocean. Facem acum în salt în timp în anii ’60 ai secolului trecut unde un tânăr pasionat de jocuri de război pe numele de David Wesley, student la Universitatea Hamlin din St. Paul (Minnesota) conducea un club dedicat acestei activități. Undeva pe la finele anului 1968 el se pregătea să arbitreze o nouă partidă de joc, unde altundeva decât în subsolul casei sale, însă în loc ca fiecare jucător să comande un întreg grup armat, Wesley decide să acorde fiecărui jucător câte un personaj pe care să îl controleze: fie primarul, fie directorul școlii, fie niște studenți revoluționari, etc. Scena acțiunii se chema Braunstein, adică orașul fictiv în care se desfășurau evenimentele. Astfel David Wesley devine, în mod pur întâmplător, primul ”Game Master” din istorie, iar Braunstein este, după toate cunoștințele noastre, primul joc de rol jucat vreodată.
David Wesley și ai săi: niște ghicși adevărați.
La fel cum știe orice GM/arbitru nici o sesiune de joacă nu decurge conform planurilor, astfel că partida degeneră în haos, fapt ce-l determină pe Wesley să părăsească subsolul și să meargă la culcare. Când se trezi a doua zi dimineață el îi găsi pe băieți jucându-se în continuare nestingheriți Braunstein. Următoarele două sesiuni se dovediră un dezastru deoarece Wesley dorea să nu lase frâiele jocului să-i scape din mâini, în timp ce ceilalți participanți doreau o libertate mai mare de acțiune la fel ca în prima sesiune. A patra sesiune avea însă să facă istorie.
Acțiunea avea acum loc într-o republică bananieră, de data aceasta treburile desfășurându-se ca într-un joc de război, unde fiecare controla forțe armate. Lucrurile păreau să meargă conform dorințelor lui Wesley, asta până când un anume Dave Arneson își face apariția în scenă. Acesta întruchipa rolul unui fals agent CIA (cu acte false cu tot) și, folosindu-se de inteligența sa, preia controlul asupra întregii intrigi, jucându-și rolul până la capăt într-un mod magistral atunci când fu declarat ”câștigătorul” partidei. Din păcate pentru David Wesley distracția avea să se încheie la scurt în momentul în care armata americană îi face, în cuvintele sale, ”o ofertă de nerefuzat” și este obligat să plece la datorie pentru câțiva ani. Însă pentru Dave Arneson distracția abia acum avea să înceapă.