Muv-Luv
”Save in the name of true love.”
Articol publicat de Ion la data de 21 februarie 2026.
Este iarăși dimineață. Ce bine am dormit. AAAAAAAAAAHH!! Casc cu poftă, mă întind alene, și încerc să mă dezmeticesc, când deodată aud de undeva de-afară: ”Iooon-chaaaaaan!!!”. Iar a venit vecina mea de-alături ca să mă trezească la ca în fiecare dimineață. Ce stresantă e. Uneori mă scoate din sărite. Dar astăzi este zi de școală. Trebuie să mă scol și eu. Mă întind din nou, încerc să mă dau jos din pat, când dau cu mâna peste ceva moale și cald. Hmmm. Interesant. Oare ce-o putea fi? Mă înorc pe o parte și dau nas în nas cu sursa nedumeririi mele:
- Bună dimineața, Ion.
În fața mea, altăuri de mine pe pat, stă întinsă o frumoasă domnișoară în clasicul stil japonez ”yamato nadeshiko” ce îmi zâmbește cald de pe marginea patului. ”Iooon-chaaaaaan!!!”, se aude de dincolo de ușa mea. Nu-i a bine!
ZDRANG! Ușa de la dormitor se trântește cu forță de perete de-mi cade tencuiala în cap.
- Ion-chan! Trezește-te, e deja ora opt, Ion...... -chan???
Stai calm. Sunt sigur că situația poate fi dezamorsată fără a se ajunge la violență.
- 'Neața! Ce zi frumoasă, nu-i așa?
- ...
- Uite cum facem: tu uiți ce ai văzut aici și eu uit că tu ai pătruns prin efracție la mine în casă, e bine?
- ... Iiiiooonnn-chan....
- Să știi că doar barbarii recurg la violență...
- BOULE!
ZBANG!
Noroc că o bună parte din tentcuială cazuse deja pe mine mai devreme pentru că altfel m-ar fi durut foarte tare în momentul în care am zburat prin tavan. Casa se face din ce în ce mai mică. De fapt, ce zic, deja am sub picioarele mele tot orașul. Mă înalț sus, tot mai sus, prin troposferă, atmosferă, și tot restul sferelor care or mai fi. Aici în spațiu e mult calm și liniște. Nimic nu pare să perturbe pacea acestei priveliști... cu excepția unei uriașe flote de nave extraterestre ce se îndreaptă amenințător spre Pământ...
Muv-Luv.