Epoca imperiilor

Articol publicat de Ion la data de 18 august 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Cred că toată lumea are câte un joc în care se pot retrage, un joc ce te ajută să treci de necazurile vieții: fie că ai rămas fără loc de muncă, fie că te-a părăsit prietena, fie că echipa ta preferată de fotbal a retrogradat... În orice ce caz, acel joc, care, indiferent de ce s-ar întâmpla, știi sigur că va fi acolo și că te va primi cu brațele deschise. Acest joc pentru mine este Age of Empires. În 1997 jocu ăsta a picat fix când a trebuit, pentru că atunci când am pus mâna pe el eu eram un puști de gimnaziu ce învăța la școală istorie antică. Așa că toate acele civilizații nu mai erau doar niște date și niște poze într-un manual jerpelit. Nu, acum erau chiar în fața mea pe monitor. Acum EU eram acela care clădea vastul imperiu al Babilonului. EU eram cel care traversa Alpii călare pe elefant. Și TOT eu eram acela care conducea flota ce l-a învins pe Marc Antoniu la Actium. Și dacă mai luăm în considerare că este și unul din primele jocuri full pe care le-am avut pe hard disc, cred că vă puteți da seama ce însemnătate are Age of Empires pentru mine. Într-un fel mi-a influențat pentru totdeauna pasiunea mea pentru gaming deoarece chiar și astăzi jocurile de strategie au rămas genul meu preferat.

Hannibal ante portas.

Dar înainte de a vorbi mai multe de spre el haideți să aruncăm o privire asupra... istoriei acestui joc. Ați văzut ce-am făcut acolo? Age of Empires a fost primul titlu al studioului Ensemble Studios, divizie a Microsoft. Microsoft la acea dată era un publisher foarte activ, sub tutelajul său fiind publicate o sumedenie de jocuri care mai de care mai diverse cum ar fi Microsoft Flight Simulator, Monster Truck Madness, Close Combat, sau... Microsoft Soccer. Dar pentru că la acea dată jocurile de strategie în timp real făceau furori în rândul gamerilor și titluri precum Warcraft 2 sau Red Alert se vindeau în milioane de exemplare, s-au hotărât că a venit și rândul lor să apuce de ugerul grăsanei vaci numită RTS. Dar în același timp mai exista și o altă franciză de jocuri de strategie încununată de succes, pe ture de data asta, și anume Civilization. Criticii de la acea dată au descris Age of Empires ca fiind un amestec dintre Civilization și Command and Conquer sau Warcraft 2, și cu toate că, da, într-adevăr există asemănări, sunt și destul de multe deosebiri astfel că la o examinare mai atentă este imposibil să faci o astfel de comparație. Totuși influența jocului lui Sid Meier este de netăgăduit, și asta se vede cel mai clar în primele momente ale jocului....

Martori ai zorilor civilizației.

Un joc standard din Age of Empires începe simplu: în epoca de piatră, cu câțiva țărani jerpeliți și cu o mână de resurse, scopul tău final fiind acela de a deveni cea mai puternică civilizație. Începi să te dezvolți adunând resurse, mai întâi hrană și lemn, construiești clădiri, antrenezi noi forțe de muncă și eventual recrutezi câțiva soldăței cu ciomege ce sunt doar cu un pic mai buni în luptă decât țăranii șiii....într-un final progresezi spre noua epocă: cea a uneltelor. Acum poți antrena mai multe tipuri de unități cum ar fi arcași sau călăreți și în loc de ciomege soldații tăi pot mânui acum topoare din piatră așa că acum poate ar fi o idee bună să faci o vizită vecinilor tăi și să îi întrebi de sănătate. Bineînțeles că nu trebuie uitată nici dezvoltarea civilizației tale. De-acum înainte oamenii tăi nu vor mai trebui să colinde harta în lung și în lat în căutare de hrană pentru că acum au descoperit agricultura și pot construi ferme. Piatra devine o nouă resursă de interes căci ea este necesară construirii de ziduri și turnuri cu care să îți aperi satul. Iar întinderile de apă deja nu mai sunt o piedică, ci chiar importante puncte strategice acum că poți construi nave de război cu care să devii stăpânul mărilor.

Cartaginezii fac o vizită vecinilor romani.

Jocul continuă tot așa, mai întâi în epoca de bronz și mai apoi în epoca de fier, ultima pe care o poți atinge. Aici oamenii tăi învață să prelucreze metalul cu ajutorul căruia poți antrena soldați puternici, fie călare fie pedeștri. Apar și primele culte religioase iar oamenii învață scrisul și matematcile și apar primele mașinării de luptă ce vor lăsa orașele dușmanilor tăi în ruine. Dar pentru toate acestea ai nevoie de aur. Aurul este ultima și cea mai de preț resursă a jocului, pentru că doar cu ajutorul lui vei putea antrena cele mai puternice unități de luptă și cerceta cele mai avansate tehnologii. Aici intervine acea asemănare cu Civilization, pentru că poți vedea progresia pe care civilizația ta o face în timp. Începi cu niște brute cu bâte și termni cu legiuni romane. Începi cu niște ciocioabe nenorocite și termini cu palate din marmură. Jocul e foarte bun în a-ți da un indicator vizual al trecerii timpului și sunt destui oameni care au jucat Age of Empires mai mult pentru partea aceasta a dezvoltării civilizației.

Un măreț oraș al lumii antice.

Și că tot veni vorba de civilizații: sunt în total 16 la număr împărțite împărțite în 5 grupuri culturale cum ar fi de exemplu babilonian sau asiatc, iar clădirile și interfața au aspecte diferite în funcție de tipul de grup din care face parte civilizația ta, ceea ce aduce un plus varietate vizuală. Fiecare civilizație are propriile sale avantaje și nici o civilizație nu poate antrena toate unitățile sau cerceta toate tehnologiile așa că trebuie să îți gândești strategia în funcție de avantajele civilizației tale. După cum am zis mai devreme poți antrena o sumedenie de tipuri de unități. Sunt multe tipuri de infanterie cum ar fi arcași sau spadasini, cavalerie cum ar fi care de luptă sau chiar elefanți, mașinării de război precum balistele sau catapultele, și o sumedenie de corăbii de la bărci de pescuit până la corăbiile grecești ce scuipă foc. Iar dacă dai de o misiune prea grea sau dacă vrei doar să te distrezi poți introduce unul din multele coduri ce adaugă unități precum roboței sau mașini sport ce vor anihila tot ce vor întâlni în cale. Că tot veni vorba de coduri vă recomand să căutați codurile și să le încercați, nu o să regretați.

Laser, frate.

Age of Empires pune la dispoziție mai multe tipuri de joc. Există de exemplu un mod campanie în care preiei controlul unei civilizații cum ar fi Grecia sau Egiptul și pe parcursul unei serii de nivele vei avea misiunea de a le călăuzi spre glorie. Ca design aș putea spune că sunt chiar ok. Obiectivele sunt destul de variate și rar se rezumă la ”distruge” inamicul. Nu. Sunt misiuni de asasinat, misiuni în care trebuie să escortezi un personaj într-un anumit punct pe hartă sau în care trebuie să construiești sau să distrugi o minune a lumii. Nu aș putea spune că jocul are cele mai bune campanii pe care le-am jucat vreodată, dar mi-au plăcut suficient de mult încât să le termin pe toate.

Victorie totală asupra romanilor: după ce au rămas fără pâine acum le vom lua și circul!

Totuși dacă nu te interesează campaniile, Age of Empires vine și cu mai multe moduri skirmish. Scenario de exemplu oferă hărți simetrice gata făcute ce în general sunt menite pentru jocul în echipe sau cel competitiv. Dar probabil modul în care vă veți petrece cea mai mare parte a timpului este random map unde poți seta parametri precum numărul de jucători, echipele, tipul de teren, timp limită sau scor limită, și altele. Ce îmi place e că există mai multe moduri prin care poți câștiga jocul. De exemplu poți colecta toate artefactele, sau poți descoperi toate ruinele, sau poți construi o minune ce trebuie să reziste o anumită perioadă de timp. Poți juca și la scor. Acesta se calculează în funcție de mai multe lucruri cum ar fi numărul de tehnologii pe care le-ai cercetat și numărul de unități și clădiri inamice pe care le-ai distrus. Iarăși, acesta este un element împrumutat din Civilization ce face ca Age of Empires să se detașeze clar de celelalte RTS-uri din acea perioadă unde condiția de victorie în general este doar distrugerea oponentului.

Extindrea influenței asupra mării de mijloc cu ajutorul flotei de trireme.

Dacă până acum am lăudat Age of Empires, acum a venit timpul să îl și critic. În spiritul obiectivității trebuie să vorbesc și despre aspectele neplăcute ale sale. De fapt jocul are doar două hibe mari, dar care fac toată diferența dintre un joc pe care toată lumea trebuie să îl joace, și unul care e de interes doar nostalgicilor așa ca mine.

Numărul 1: Pathfindingul. Pathfindingul este poate elementul cel mai critic al unui RTS, cel puțin în opinia mea iar jocul ăsta este absolut catastrofal la acest capitol. E adevărat că mai toate RTS-urile la acea perioadă scârțâiau când vine vorba la inteligența artificială, însă Age of Empires aduce exasperarea la noi cote. Unitățile sunt pur și simplu bătute în cap și se blochează constant, fie în teren, fie în clădiri, fie în alte unități. Îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră când pui în mișcare două unități una mai rapidă și una mai înceată și vezi cum prima se blochează constant în a doua. Și faza cea mai tare este că jocul ăsta chiar are o opțiune denumită pathfinding în setări. Dar ghici ce, indiferent la ce grad l-ai seta tot la fel de imbecil este. La asta se adaugă faptul că se întâmplă des ca dacă o unitate dintr-un grup este atacată, celelalte să stea și să uite ca vițeii la poarta nouă în timp ce camaradul lor și-o ia pe coajă. Măcar că le poți spune să rămână pe loc și să nu se apuce să alerge după țăranii inamici pe toată harta, dar în general controlul este haotic și primitiv și este un adevărat chin.

Doreii se luptă, restu' stau și o freacă.

Și Numărul 2: Echilibrul. Aici nu mă refer la echilibrul dintre civilizații, deși și acolo lucrurile scârțâie, dar măcar asta se înțelege dat fiind numărul lor mare. Nu, aici mă refer la echilibrul dintre unități, sau mai degrabă lipsa totală a acestuia. Cele care lupă corp la corp sunt aproape inutile. Măcar cavaleria este rapidă, dar infanteria e aproape de nefolosit. Unitățile care trag de la distanță sunt NET superioare. Un grup de arcași va face praf un grup de spadasini dacă își concentrează focul asupra fiecăruia. Dar stai! Există și arcași călare! Dacă ai din ăștia poți nimici cam orice armată pentru că tot ce trebuie să faci este să tragi și după aia să te retragi. Repeți procesul până când inamicul moare. Și colac peste pupăză unitatea asta are și piercing armor, ce îl face mai rezistent săgeților așa că nici măcar cu arcașii nu îi poți contracara.

Arcașii călare fac legea pe câmpul de luptă.

Mai vreți unități OP? Preoții! Preoții pot converti unitățile inamice. Domnu' cartaginez, ia te uită ce elefanți frumoși aveți. Ar fi păcat dacă ați rămâne fără ei nu? Dar poate cea mai puternică armă pe care o poți avea sunt helepolis, varianta îmbunătățită pentru balista. Cu astea chiar poți mătura totul în cale. Sigur, asta nu înseamnă că dezvoltatorii nu au ținut cont deloc de echilibru. De exemplu preoții și arcașii călare costă foarte mult aur, iar tehnologia pentru helepolis costă o grămadă de resurse, pe când infanteria e de regulă cea mai ieftină unitate și poate fi antrenată foarte rapid, dar... nu a fost îndeajuns.

Ololo!

Jocul a primit în 1998 o expansiune intitulată Rise of Rome, ce adaugă 4 campanii noi, 4 facțiuni noi printre care Roma și Cartagina, unități noi cum ar fi prăștierul al cărui scop este acela de a contracara arcașii dar problema lui este că arcașii ajung să aibă dublul razei sale de acțiune așa că dincolo de Epoca Uneltelor el devine aproape inutil. Au mai adăugat și mai devreme menționata piercing armor, adică până la expansiune infanteria era cu adevărat carne de tun, mă rog, de săgeți în cazul de față. Ce vedeți pe fundal este varianta Gold a jocului ce conține bineînțeles și expansiunea, la care i-am adăugat un petic neoficial care pe lângă rezoluții moderne mai repară din buguri și mai umblă un pic la echilibrul dintre civilizații, dar din păcate chiar și cu peticul ăsta tot arcașii sunt cei care fac legea. În orice caz folosiți patchul, măcar pentru repararea unor buguri critice care fac jocul să crape. Pe saitul aoe.heavengames.com veți putea găsi nenumărate resurse și informații pentru joc. Comunitatea din spatele său au creat o sumedenie de hărți și de moduri așa că nu veți duce prea curând lipsă de conținut!

Comunitatea a creat niște hărți superbe!

Și acum pe final... pot recomanda astăzi Age of Empires? Este greu de zis. Continuarea sa, Age of Kings, nu numai că repară toate problemele primului, dar adaugă și nenumărate îmbunătățiri cum ar fi noi moduri de joc, unități specifice pentru fiecare civilizație, o enciclopedie și un arbore tehnnologic in-game și multe, multe altele. Pur și simplu Age of Empires 2 este un joc net superior, mai puțin într-un singur aspect: muzica. Muzica din primul, mai precis cea din Rise of Rome, este sublimă. Aici e vorba 100% de nostalgie, dar când aud primele note ale primei ce pornește când intrii în joc sunt transportat instantaneu în anul 1998 în fața unui monitor de 15 țoli pe vremuri când viața era mult mai simplă, iar pentru acest motiv nostalgic primul Age of Empires va ocupa mereu un loc special în inima mea...

Amintiri din demoul lui Rise of Rome...