Cea mai simpatică ”””clonă””” de Heroes

Articol publicat de Ion la data de 25 august 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Inițial articolul ăsta trebuia să fie despre cu totul și cu totul altceva, dar dacă data trecută tot am vorbit despre Age of Empires m-am gândit mă, dacă tot am început pe un drum, hai să continuăm pe el, așa că astăzi vom vorbi despre un alt joc a cărui nume începe cu cuvintele ”Age of”. Este vorba desigur despre Age of Wonders, creat de mica companie olandeză Triumph Studios, ce în afară faptului că este și el un joc de strategie 2D, nu are absolut nimic în comun cu seria de la Ensemble. Numele i-a atras și unele critici la vremea sa cum că încearcă să folosească prefixul seriei Age of Empires pentru a atrage clienți în eroare, și, da, sunt de acord că a fost o tactică de marketing, dar destul despre detaliile astea inutile.

Big Chungus intră în acțiune.

Am făcut pentru prima oară cunoștință cu Age of Wonders acum foarte mulți ani, în 1999 ca să fiu mai exact, chiar atunci când a fost lansat. L-am descoperit prin intermediul unui demo, parcă de la X-tremPC. M-am uitat la poze, am văzut că e un joc de strategie fantasy și m-am decis să îl instelez, căci eu la acea dată mâncam pe pâine orice însemna strategie. Intru în joc și văzând un căluț pe hartă prima reacție a mea atunci a fost ”asta e o clonă nesmițită de Heroes!”. Dar așa se întâmplă când ești mic; crezi că le știi pe toate și de fapt nu știi nimic. Prima impresie a fost deci negativă, dar în apărarea mea nu a fost în totalitate vina mea, căci demoul respectiv era unul din ACELE demouri ZGÂRCITE care ofereau foarte puține ore de jocă. Dacă țin bine minte era doar tutorialul și atât. În orice caz, am dezinstalat demoul și am uitat complet de joc.

Pare familiar, nu?

În fine, anii se scrug, și ne aflăm prin anul 2010, parcă. Eu și cu un prieten vorbeam despre jocuri iar el pomenește la un moment dat despre Age of Wonders ca fiind unul din jocurile lui preferate și spunând că e un fel de Heroes, dar mai... simpatic, și se oferă să îmi dea un CD cu el. Auzisem între timp multe lucruri bune despre această serie de jocuri așa că accept oferta lui, iar după câteva zile îl am gata instalat și intru în joc. Pe de o parte înțeleg de l-am putut confunda cu o clonă de Heroes la vremea respectivă. Totuși asemănările cu seria de la New World Computing sunt numai de suprafață și când te apuci să îl joci serios observi că de fapt cele două sunt total diferite.

Explorând catacombe.

Primul lucru care iese în evidență este ecranul de creare a eroului, căci da, există și așa ceva, lucru ce îl face să semene mai mult cu un RPG. După ce alegi rasa cu care vrei să joci treci la personalizarea eroului: îi setezi atributele cum vrei, cele clasice gen atac, defensivă și așa mai departe și ai posibilitatea de a alege câteva din cele vreo 30 de aptitudini pe care jocul ți le pune la dispoziție, una mai dezechilibrată decât cealaltă desigur. Apoi îți alegi sferele de magie pe care vrei să le cunoști, apă, foc, pământ etcetera. În momentu ăsta îmi zic ”mă, TBS, fantasy, generare caracter, aptitudini, școli de magie”, totul sună familiar cumva. Atunci mi-a picat fisa: sursa principală de inspirație a acestui joc NU este Heroes of Might and Magic așa cum am crezut inițial în mod eronat, ci Master of Magic din 1994 de la Simtex și Microprose. Chiar dacă nu este la fel de complex ca bătrânul Master of Magic, asta nu înseamnă că Age of Wonders e un joc rău, ci din contră. Este un 4X foarte bun. Pentru cei care nu știu, 4X vine de la cei 4 icși: explore, expand, exploit și exterminate.

Dominate nu este în nici un caz o aptitudine total dezechilibrată care va înlătura orice urmă de provocare din joc.

La fel ca oricare alt 4X și Age of Wonders este un joc pe ture, însă acesta vine cu o inovație. Poți juca cu ture clasice unde fiecare jucător acționează unul după celălalt, sau poți juca pe sistemul de ture simultane: adică fiecare jucător își face tura în același timp, iar când termină apasă pe butonul de ”End Turn”. Când toți jucătorii au apăsat pe buton începe o nouă tură. Credeți-mă asta înlesnește foarte mult jocul, mai ales în multiplayer, unde în mod tradițional o partidă de un TBS poate dura cu orele.

Chinezii au ajuns și aici.

Surprizele plăcute nu se opresc aici. Age of Wonders oferă 12 rase, de la clasicii elfi și pitici până la cele întâlnite mai rar cum ar fi frostlings sau lizardmen. Și da, este adevărat că unitățile până la un anumit punct sunt comune, adică de exemplu toate rasele au la nivelul 1 câte un spadasin și un arcaș, iar la nivelul 2 un cleric și o cavalerie, dar chiar și-așa există diferențe între ele. De exemplu spadasinii orci au statistici mai bune decât restul, iar arcașii elfi au o șansă mai mare de a-și nimeri ținta. La următoarele două nivele însă chiar nu mai poate fi vorba de nici o asemănare. Poți recruta o sumedenie de unități fantasy: goblini călare pe cărăbuși, uriași, genii, inorogi, și chiar și dirijabile. Nu numai atât, dar unitățile capătă experiență în luptă când omoară inamici așa că cu timpul ele vor căpăta noi abilități și le vor crește atributele, fapt ce încurajează jucătorul să le folosească cu cap și să nu le sacrifice aiurea dacă nu e nevoie.

Ultima unitate a oamenilor, galera zburătoare, este una dintre cele mai folositoare unități din joc.

Echilibrul dintre rase este un pic cam precar, pentru că da, unele sunt mai puternice decât altele, însă există un motiv bun pentru asta. Rasele sunt împărțite câte 4 în 3 grupe ce reprezintă aliniamentele clasice din jocurile fantasy: binele, neutralitatea și răul. Aliniamentul joacă un rol foarte important în Age of Wonders. În primul rând e luat în considerare în cadrul diplomației. Poți fi siguri că dacă ești elf nu o să ai prea mari șanse să înfiripezi o alianță cu oponentul orc. Al doilea caz în care aliniamentul este important este atunci când cucerești un oraș. Ai mai multe opțiuni: poți opta să-l păstrezi și să-l dezvolți, să migrezi în el o altă rasă decât cea prezentă, să-l jefuiești, sau să-l distrugi. Evident unele acțiuni pe care le vei lua vor avea un efect pozitiv sau negativ. Dacă rasa respectivă nu te prea are la suflet există riscul ca orașul proaspăt capturat să se răscoale, așa că uneori în astfel de situații un pic de epurare etnică poate face minuni. Astfel că chiar dacă rasele neutre sunt mai slabe, ele pot clădi relații bune cu cele din celălalte aliniamente așa că vor ajunge să poată recruta o varietate mai mare de unități.

Pace și prietenie veșnică între poporul azracian și cel șopârlean.

Din păcate partea de dezvoltare a orașelor este foarte slabă. Poți construi ziduri și poți ”instala” noi unități dar numai după ce îl dezvolți. O lipsă importantă este abilitatea de a construi noi orașe așa ca în Master of Magic, singurul lucru pe care-l poți face e să le reclădești pe cele distruse sau să construiești drumuri, așa că unicul mod de a avea mai multe este de a captura unele deja prezente. Fiecare are o anumită dimensiune, reprezentat de numărul de hexagoane ce ocupă pe hartă. Cu cât e mai mare cu atât nivelul tehnologic care poate fi atins în el este mai avansat, astfel că pe lângă poziția strategică pe care orașul o ocupă pe hartă, mărimea sa este la fel de importantă (that's what she said).

Instalarea unei țestoase cu catapultă.

Există doar două resurse mari și late: aurul și mana. Aurul îl folosești evident pentru construit și recrutat, dar șchepsisul este că fiecare unitate necesită un soldă zilnică, așa că tu poți să recrutezi câte armate vrei dar la un moment dat e posibil să te trezești că ieși pe minus. Mana e folosită la cercetat vrăji și la facerea acestora. Vrăjile pe care le poți cerceta provin din sferele pe care le-ai ales la începutul jocului și există chiar și un glisor cu ajutorul căruia poți decide câtă mană să investești în cercetare și câtă să se strângă în stoc. Magiile sunt foarte diverse. De exemplu ai cele de luptă cum ar fi clasicul fireball sau farmece precum stone skin, dar există o categorie ce poate fi folosită pe harta mare. Vrăjile pe care le poți face aici sunt din cele mai spectaculoase, de exemplu poți crea sau nivela munți, sau poți chiar crește nivelul apelor. O strategie mereu nostimă este să joci cu lizardmen (a căror unități pot înota) și să creezi inundații ce îți vor îneca toți oponenții în timp ce broaștele tale își duc bine mersi traiul pe apă.

Numai bunătățuri avem noi aici.

Luptele sunt poate elementul cel mai bine dezvoltat al acestui joc. Fiecare grup armat poate avea un număr maxim de 8 unități, însă într-o luptă participă toate grupurile adiacente hexagonului atacat, ceea ce înseamnă că pe un câmp de bătălie se pot afla simultan 56 de unități. Luptele necesită multă strategie pentru că sunt luați în considerare mai mulți factori cum ar fi atacurile de oportunitate sau linia de tragere a arcașilor. Pe lângă asta multe unități au proprietăți speciale. De exemplu unele cum ar fi asasinii orci se pot cățăra pe ziduri, altele cum ar fi nimfele pot seduce inamici sau altele zboară, iar unitățile zburătoare spre deosebire de Heroes zboară cu adevărat și nu pot fi lovite de unitățile ce luptă corp la corp decât în cazul în care acestea sunt lovite de zburătoare în prealabil și pot contracara. Sistemul de contra-atacuri în schimb este unul din punctele slabe ale jocului. Toate unitățile pot contracara la infinit. Astfel că dacă ai o unitate cu defensivă foarte mare, cum ar fi să zicem un erou (care eventual are și câteva vrăji pe el), ea va nimici un număr mare de inamici prin prisma faptului că ei nu o pot atinge, iar ea îi poate omorî pe rând cu ajutorul contra-atacurilor. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca armate întregi de inamici să se sinucidă în eroul meu cu 10 la defensivă.

Păianjenii se pot cățăra pe ziduri, ceea ce îi face foarte utili în cadrul asediilor.

După cum am zis mai devreme fiecare unitate capătă experiență când ucide un dușman, ele putând dobândi două nivele în plus unde capătă anumite abilități noi. Eroii nu au astfel de limitare. Când cresc în nivel ei primesc 10 puncte pe care le puteți investi cum vreți fie în atribute fie în abilități. De menționat că unele abilități nu pot fi selectate decât în ecranul de creare a personajului. Un mic pont: dacă vreți să aveți un avatar OP alegeți dominate. Nu o să regretați. Unitățile se pot plimba singurele pe hartă, nefiind nevoie de prezența unui erou. Totuși eroii pot face ceva, ce restul unităților nu pot, și anume să facă vrăji, care după cum am spus, pot avea efecte de-a dreptul spectaculoase.

Cu Conan de partea noastră victoria este ca și asigurată.

Hărțile pot avea un număr maxim de 3 niveluri: suprafață, subteran, și adâncuri. Ce îmi place este că sunt puține tipuri de relief ce sunt total inaccesibile. De exemplu majoritatea unităților nu pot trece peste munți, dar cele care zboară sau cele care au abilitatea ”mountaneering” nu vor avea o problemă în a-i traversa, iar apele pot fi traversate fie în bărci, fie cu unități zburătoare sau înotătoare. Nici măcar adâncurile nu au fost uitate. Aici sunt două tipuri de pereți: de piatră și de pământ. Cei de piatră sunt impasibili, dar anumite unități cum ar fi crâtița dwarfilor sau cărăbușul goblinilor pot săpa prin cei de pământ, astfel creând galerii noi și deschizând noi oportuniăți de atac.

Cavernele ascund propriile lor pericole.

O bilă neagră mare a jocului este că nu vine cu un generator de hărți aleatoare, așa că ești nevoit să joci scenariile deja prezente sau să descarci unele noi de pe saiturile fanilor. Că tot veni vorba, Age of Wonders are o comunitatea foarte devotată unde poți găsi o sumedenie de moduri, scenarii, și campanii făcute de fani. Că tot veni vorba de campanii, cea prezentă deja în joc merită o mențiune specială. Povestea zice că a fost o dată o vale minunată numită Valley of Wonders unde elfii trăiau în pace și armonie cu celălalte rase. Dar într-o bună zi, oamenii bulangii, au invadat valea, i-au izgonit pe elfi și au lăsat totul în haos. Jucătorul alege unul dintre cele două personaje: Julia sau Meandor, ambii moștenitori exilați ai răposatului împărat ce domnea în Valea Minunată. Scopul lor este acela de a călători înapoi înspre vale, dar mijloacele lor diferă. În timp ce Julia dorește să cadă la pace cu oamenii și să restabilească armonia, Meandor vrea cu orice preț să se răzbune pe cei care i-au omorât familia și pe oricine altcineva i se va pune în cale. Campania jocului este non-lineară: în anumite puncte vei fi nevoit să iei niște decizii, iar povestea se va desfășura în funcție de alegerile tale. Astfel că chiar dacă începi cu băieții buni, pe parcrusul jocului poți lua niște hotărâri ce te vor pune de partea răului. E una din acele campanii pe care o poți juca de mai multe ori, de fiecare dată luând alt drum și având parte de alt final.

Alege de partea cui vrei să fii, dar nu uita că viitorul nu îți este bătut în cuie...

Poate că nu s-a înțeles prea bine până acum dar sunt un mare fan al acestui joc. Are câteva și cusururi cum ar fi sistemul de contra-atacuri sau faptul că unitățile de nivelul 1 și 2 vor fi deobicei surclasate de cele de nivel 3 și 4 chiar dacă au dat crescut în nivel. Grafica unităților cam lasă și ea de dorit. Aș fi preferat niște monștri mai puțin drăgălași, dar poate că asta contribuie la șarmul jocului. De asemenea suntele pe care ele le scot sunt de-a dreptul jenante, ele constând doar dintr-o serie de chițăituri și grohăituri și nimic altceva. Cred că se putea lucra mai mult la capitolul ăsta. Coloana sonoră în schimb este absolut genială. Este compusă de Michiel van den Bos, un tip care a mai lucrat și la alte coloane sonore de excepție cum ar fi cea din Unreal Tournament sau din Deus Ex.

Între misiuni poți transfera resurse, eroi, unități, și obiecte.

Jocul a avut parte și de trei continuări și jumate, plus un soi de spin-off: Age of Wonders 2 și expansiunea sa stand alone Shadow Magic, și Age of Wonders 3 și 4, plus Age of Wonders Planetfall. Dintre acestea am jucat pe al 2-lea împreună cu Shadow Magic și pe al 3-lea. Nu aș putea să spun care dintre acestea este mai bun în mare parte pentru că deși ele se joacă în mod similar, există și diferențe semnificative astfel că nu poți spune că unul le surclasează complet pe celălalte. Pe al 4-lea și pe Planetfall nu le-am butonat niciodată așa că nu mă pot pronunța, însă gurile rele spun că ele nu ar fi la fel de bune precum cele vechi. Oricum dacă vă plac jocurile fantasy de strategie pe ture nu aveți voie să ratați Age of Wonders, pe care îl găsiți pe GOG la prețul de șase euroi. NU veți regreta.

Unul dintre multiplele finaluri posibile.