Alo, Cthulhu?

Articol publicat de Ion la data de 27 octombrie 2024.

Scrierile lui Howard Philips Lovecraft sunt populare pe tot mapamondul, iar printre numeroșii lor adepți mă număr și eu. Am citit și răscitit numeroase povești de-ale sale și dețin chiar și o antologie cu lucrările sale intitulată foarte sugestiv ”Necronomicon: The Best Weird Tales of H.P. Lovecraft”, ea fiind una dintre cele mai îndrăgite cărți din colecția mea. Sunt de-asemenea și un fan al faimosului RPG publicat de Chaosium și anume Call of Cthulhu. De fapt acesta este și RPG-ul meu preferat, iar eu și cu prietenii mei am parcurs nenumărate aventuri împreună și ne-am distrat copios de fiecare dată. De curând s-au întâmplat multe lucruri așa că nu am mai avut timp să țin o campanie CoC de ceva vreme, dar sper ca într-o bună zi să pot juca din nou.

O mică parte din colecția mea Cthulhu.

Dar știți ce am jucat între timp? Exact! Am jucat Call of Cthulhu: Shadow of the Comet, un joc video de aventură dezvoltat și publicat de compania franceză Infograme, în vremurile antediluviene ale anului 1993 pe când jocurile de aventură mai erau încă relevante. După cum se știe, piața din vremea aceea era dominată de Sierra Online și Lucas Arts. În ciuda acestui fapt au mai existat în perioada aceea și alți dezvoltatori care reușeau să lanseze pe piață titluri care puteau rivaliza ușor cu cele ale celor doi giganți. Call of Cthulhu: Shadow of the Comet cu siguranță că NU este unul dintre acestea. Ca un mic fapt divers, Infogrames mai lansaseră Alone în the Dark cu un an înainte. Totuși, dacă se poate spune un lucru despre joc, acela este că e cu siguranță fidel materialului sursă, în mare parte și deoarece el este un produs licențiat oficial Call of Cthulhu. Jocul este un omagiu stângaci dar sincer adus scrierilor lui Lovecraft.

Ce-o mai fi și aia?

Povestea este una tipic lovecraftiană. Acțiunea are loc undeva la începutul secolului XX în micuțul orășel Illsmouth din Noua Anglie, care să întâmplă să fie locul unor evenimente stranii. În 1834 un englez numit Lord Boleskine, dorind să fie martor trecerii cometei Halley, vizitează Illsmouth după ce aude că împrejurimile sale îl fac cel mai bun loc pentru observarea fenomenelor astronomice. Însă ceva i se întâmplă lui Boleskine în timpul călătoriei sale, iar omul se reîntoarce în Anglia nebun de legat, fiind nevoit să-și petreacă tot restul zilelor într-un sanatoriu. Ne aflăm acum în anul 1910 și joci rolul lui John Parker, a tânăr jurnalist englez ce a auzit despre cazul Boleskine iar acum vrea să călătorească în Noua Anglie pentru a derula o investigație. Și ce să vezi, pică tocmai la timp pentru trecerea cometei Halley! După cum am mai zis, avem de o face cu o intrigă tipic lovecraftiană.

Bun venit în Illsmouth.

Povestea se desfășoară pe o perioadă de trei zile în timpul cărora Parker va face cunoștință atât cu orășelul Illsmouth și împrejurimile sale, cât și cu locuitorii acestora. Dacă ar fi să lăudăm Shadow of the Comet pentru un singur lucru, acela ar fi faptul că jocul reușește să creeze un univers credibil. Te vei putea deplasa liber prin oraș și prin împrejurimile sale și vei putea să interacționezi cu multiplele personaje care le populează. Unele dintre ele îți vor fi aliați, alții dușmani, însă la început nu vei ști în cine să ai încredere așa că jocul reușește să îți dea o senzație de paranoia. Vei avea mereu presimțirea că ești urmărit la fiecare pas. Faptul că petreci așa de mult timp într-un loc te va face să cunoști mai bine NPC-urile așa că, pe măsură ce misterul se dezvăluie, te vei atașa din ce în ce mai mult de ele. Un lucru foarte mișto este că personajele importante au portrete animate care arată bine chiar și astăzi și asta ajută și mai mult la caracterizarea lor. Același lucru nu se poate spune și despre voci. Calitatea acestora lasă foarte mult de dorit, până în punctul la care situații care se doresc a fi dramatice sfârșesc prin a fi comice.

Jawohl!

Miezul fiecărui joc de aventură îl constituie bineînțelez ghicitorile, iar cele prezente aici sunt în mare parte acceptabile. Majoritatea sunt logice, însă altele deloc. Au existat destule momente unde am fost nevoie să consult un ghid. De exemplu la un moment dat dai de un labirint subteran foarte obscur ce trebuie parcurs și care necesită multe salvări și reîncărcări. Apoi avem infama ghicitoare pe care eu o denumesc ”amestecă substanțe ca să developezi fotografii” și care este una dintre cele mai proaste pe care le-am întâlnit vreodată într-un joc. Practic ce ai de făcut este să developezi niște fotografii cu ajutorul unor substanțe chimice. Ai opt la dispoziție, însă doar patru sunt necesare developării iar ele trebuie folosite într-o anumită ordine, atâta doar că jocul nu îți dă absolut niciun indiciu în această privință. Nici măcar manualul nu oferă vreo informație în acest sens. Mai rău, parcă special pentru a face în ciudă jucătorului, personajul spune că știe exact procedeul necesar. Deci practic singurul mod în care ai fi putut rezolva această ghicitoare pe vremuri este dacă erai tu însuți fotograf sau chimist, sau bineînțeles dacă scoteai bani din buzunar pentru ghidul oficial, sau în cel mai bun caz să găsești soluția undeva în vreo revistă de jocuri.

Un om cu cei șapte ani de-acasă.

Schema de control merită o mențiune specială. Cu toate că jocul vine cu suport pentru maus, nici o persoană rațională nu îl va folosi pentru a juca acest titlu. Cel mai bine folosiți tastatura: cu tastele dircționale vă mișcați prin lume, iar cu U, C, și T puteți interacționa cu diversele obiecte. E un pic peste mână la început dar te obișnuiești repede. O funcție drăguță este linia punctată ce va apărea între personaj și obiectele cu care el poate interacționa atunci când se află în apropiere. Acest fapt înlătură mult hulita vânătoare de pixeli, însă în același timp este destul de dificil să selectezi obiectul dorit atunci când sunt mai multe unul lângă altul. De-asemenea nu toate obiectele cu care poți interacționa sunt semnalizate astfel. Sunt anumite situații unde trebuie să folosești tasta U lângă un obiect ascuns sau cu care nu poți interacționa în mod evident.

În general controlul și ghicitorile sunt mai în stare să-l înnebunească pe jucător decât inamicii.

După cum am zis, acțiunea are se desfășoară pe o perioadă de trei zile. Nu voi intra în detalii deoarece povestea este cu siguranță cel mai bun aspect al jocului și nu vreau să vă stric surpriza. Este suficient să zic că dezvoltatorii au știut să fie reținuți în ceea ce privește materialul sursă. Prin asta vreau să zic că ar fi putut foarte ușor să sară calul și să transforme jocul într-o grădină zoologică Mythos aruncând în stânga și-n dreapta cu ghouls, nightgaunts, sau shoggoths însă din fericire elementul supranatural este folosit cu bun simț. Moartea este și ea prezentă, așa cum ar trebui să fie în orice joc de aventură, în special unul de groază, totuși nu există situații unde te poți bloca în mod iremediabil așa că poți foarte ușor să reîncarci o salvare. Sper că ați salvat des! A, și asigurați-vă că salvați jocul de fiecare dată când vorbiți cu cineva pentru că alegerea unei opțiuni de dialog incorectă se poate adeveri fatală!

Știa tac'su lu ăla ce știa.

O ultimă chestie tare pe care trebuie să o menționez este muzeul care poate fi accesat din meniu atunci când porniți jocul. El funcționează ca un soi de galerie virtuală unde te poți plimba printr-un muzeu plin cu exponate ce au legătură cu mitologia create de Lovecraft. Asta arată cât de mult respect și admirație au avut dezvoltatorii față de materialul sursă!

Natură moartă bine de tot.

Per total, Call of Cthulhu: Shadow of the Comet nu este în nici un caz cel mai bun joc de aventură făcut vreodată, însă este fără nici o urmă de îndoială unul dintre cele mai bune jocuri cthulhulicești. Deoarece această proprietate intelectuală face parte din domeniul public, pe piață există o mulțime de divertisment lovecraftian, dar cea mai mare parte a sa nu se apropie deloc de ceea ce a reprezentat materialul sursă. Multe titluri sunt de-a dreptul prostești și puerile și nu au decât o legătură superficială cu scrierile lui Lovecraft. Există foarte puține lucrări Cthulhu care respectă materialul sursă, iar Shadow of the Comet este una dintre ele. Are și el hibele lui, cum ar fi vocile amatoricești, controlul arhaic, sau câteva ghicitori de-a dreptul halucinante, dar per total trebuie să zic că m-am distrat copios cu acest joc. Cred că depinde foarte mult de aprecierea pe care o are fiecare față de materialul sursă. Dacă ești fan Lovecraft atunci probabil că te vei distra cu acest joc. Dacă nu-ți place universul sau nu ești familiar cu el atunci este probabil mai bine să sari peste el.

Am zis. Howgh!