cover_delta_force.webp

Cel mai vestit simulator de Rambo

Articol publicat de Ion la data de 13 iulie 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Având în vedere natura acestui sait, sunt convins că există destui cititori mai în vârstă care își pot aduce aminte cu plăcere de filmele vizionate de noi în tinerețile noastre. Cred deci că nu sunt singurul care-și poate aduce aminte cu nostalgie de sfârșitul anilor '80, începutul anilor '90 și de filmele de acțiune din acea perioadă. Acele filme având ca protagniști actori cum ar fi Silvester Stalone, Jean Claude van Damme sau Chuck Norris, jucând rolul unor bravi soldați americani luptând cu dârzenie împotriva comunismului în numele democrației, libertății și a visului american ucigând de unii singuri armate întregi de ruși, arabi și alte popoare rele. Cei care-și irosesc de ceva vreme prețiosul timp pe care-l au în această viață pe internet își vor aduce aminte și de una din primele meme ale internetului: Chuck Norris și cât de șmecher este el, memă care a dominat acest tărâm virtual până în momentul în care a fost detronat de gifuri cu pisici.

Confruntarea titanilor.

Confruntarea titanilor.


Ei bine unul din filmele în care a jucat pădurarul nostru texan a fost Delta Force, pe care sincer nu mai știu dacă l-am văzut vreodată, deși probabil că da, mai mult ca sigur în varianta piratată pe casete VHS și dublată de doamna Irina Margareta Nistor, a carei distinsă voce nu o vom uita niciodată. Acuma nu știu dacă acest film a inspirat în vreun fel compania Novalogic să dezvolte jocul cu același nume, însă uitându-mă la gameplay tind să cred că într-o anumită măsură chiar așa a și fost.

Mai țineți minte cât de înebunită era toată lumea după prostiile astea de filme?

Mai țineți minte cât de înebunită era toată lumea după prostiile astea de filme?


Astăzi poate suna de-a dreptul fantastic, însă a existat o vreme când simulatoarele de tot felul erau la mare modă, și nu mă refer la cele de tip shoverlware european cum sunt astăzi gen Toilet Cleaning Simulator sau mai știu eu ce, ci simulatoare pe bune de tancuri, avioane, elicoptere și altele. Unele mai realiste, altele mai puțin. Din această categorie fac parte și titlurile Novalogic cum ar fi seria Commanche, Armored Fist, sau F 22. Jocuri foarte plăcute, ce-i drept, și care intră perfect la categoria ”baby's” first sim datorită accesibilității lor și axarea pe factorul distracție în detrimentul realismului.

Uite, mami, tlag și eu cu elicoptelu'.

Uite, mami, tlag și eu cu elicoptelu'.


Văzând însă că vaca grasă numită fărst părsăn șutăr are cel mai gras uger se gândesc că nu ar strica să apuce și ei de o glandă. Astfel în anul 1998 lansează Delta Force, primul lor FPS, după o serie foarte lungă de jocuri elicoptere, avioane, tancuri şi puzzleuri. Unul din elementele ce făceau jocurile Novalogic să se distingă de concurență era faimosul lor motor grafic pe bază de voxeli numit Voxel Space. Nu vreau să intru prea mult în detalii tehnice, așa că pe scurt această tehnologie permitea randarea unor exterioare uriașe cu suprafețe curbe, ceva ce nu prea era posibil la acea vreme folosind poligoane.

Rotunjimi apetisante din 1998.

Rotunjimi apetisante din 1998.


Compromisul este evident: jocul arată puricos, indiferent la ce rezoluție l-ai juca și este greu să distingi obiectele dacă nu se află în mișcare. Jocul nu are o poveste propriuzisă, ci doar 5 campanii liniare ce au loc în diferite climate, din Ciad până în Indonezia și până în Siberia, însă din cauza motorului grafic mereu ai senzația că te afli în același deșert, uneori galben, alteori verde sau alb în funcție de locul în care te afli. Pentru a mai diversifica un pic paleta de culori misiunile pot avea loc în mai multe perioade ale zilei, de exemplu în zori sau la miez de noapte când totul devine verde datorită ochelarilor cu viziune nocturnă. Monotonia peisajului mai este din când în când întreruptă de câte un copăcel sau un turnuleț ici și colo, însă nu foarte multe căci acestea sunt obiecte tridimensionale.

Atac furibund în deșertul retro wave.

Atac furibund în deșertul retro wave.


Când începi jocul îți alegi un portret și un nume și cu astea fiind spuse îți începi cariera ta de soldat în cadrul vestitelor trupe de elită americane Delta Force. Misiunea ta este de a asculta cu sfințenie ordinele primite, împărțind democrație în stânga și în dreapta prin intermediul gloanțelor diferitelor tipuri de neaveniți cum ar fi traficanți de droguri, rebeli și bineînțeles teroriști. La începutul misiunii îți poți alege echipamentul pe care să-l iei cu tine. Acesta este destul de variat, el cuprinzând un cuțit, două pistoale, dintre care unul cu supresor și grenade, mine sau lansatoare de rachete.

Profilul unei legende.

Profilul unei legende.


Bineînțeles ai nevoie și de o armă principală. Aceasta poate fi ori o mitralieră ușoară ori una grea stil Rambo, sau două tipuri de puști cu lunetă. Însă cea mai bună armă este de departe un M4 cu lunetă ȘI lansator de grenade, astfel combinând tot ce vei avea vreodată nevoie într-un singur pachet. Luptele se dau deobicei pe distanțe foarte mari așa că momentele când nu ai nevoie de o armă cu lunetă sunt puține. Totuși personal prefer să folosesc echipamentul din oficiu pentru o provocare mai mare.

Șaorma cu de toate, ce mai.

Șaorma cu de toate, ce mai.


La începutul fiecărei misiuni ai parte de o hartă foarte high tech și un briefing în text foarte oficios ce îți expică ce și cum să faci. Obiectivele sunt destul de variate, mergând de la distrugerea unui obiectiv, colectarea unui obiect sau salvarea vreunui ostatic. Ai un GPS care-ți arată calea spre următorul waypoint însă în principiu poți aborda harta cum vrei tu, cu precizarea că dacă nu treci prin anumite waypointuri unele scripturi nu se vor declanșa și te vei trezi că coechipierii tăi stau și se scobesc în nas în partea opusă a hărții.

Aha. Îhîm. Mda. 'nțeles, 'trăiți!

Aha. Îhîm. Mda. 'nțeles, 'trăiți!


Totuși în general e bine să folosești terenul în mod inteligent, nu de alta dar nu poți încasa mai mult de 1 sau 2 gloanțe, ceea ce e valabil pentru toate personajele dealtfel. Dacă la asata adăugăm faptul că nu poți salva în cursul unei misiuni rezultă un joc care, cu toată simplitatea sa, reușește să creeze o anumită imersiune și să te țină în suspans căci nu se știe niciodată când poți primi un glonte în țeastă. Jocul este destul de binevoitor și îți arată traiectoria gloanțelor, colorată chiar în funcție de tabăra care a tras, astfel îți poți face o idee cam de unde vine pericolul.

Nici un șutăr nu este complet fără butoaie explozive.

Nici un șutăr nu este complet fără butoaie explozive.


Din păcate realismul se oprește aici. Nu există nici un soi de recul sau fizică a gloanțelor, iar țintirea ta va fi la fel de precisă fie că stai tolănit pe burtă fie că țopăi ca un apucat. Inteligența artificială e cam precară spre inexistentă, atât pentru inamici cât și pentru coechipieri. În general sunt mai chiori decât soldații din Războiul Stelelor, lucru oarecum de înțeles dat fiind letalitatea luptelor. Ce este mult mai grav este că inamicii nu sunt în stare să se ferească de obstacole și vei vedea adesea soldați în vreun cort trăgând de zor în pereți, însă degeaba căci gloanțele nu pot penetra nici un material în acest joc.

Te-am ciuruit la poponeț!

Te-am ciuruit la poponeț!


Sunetul în schimb este destul de reușit. Vocile sunt interpretate cu simț de răspundere, fie că sunt instrucțiunile propriilor tăi camarazi, fie că sunt strigătele teroriștilor pe care-i împuști într-o veselie. În rest sunetele armelor sună suficient de amenințător, mai ales atunci când auzi glontele lovindu-se de pemântul de la picioarele tale. Personal nu am fost niciodată pe un câmp de luptă și nici nu îmi doresc, dar pe mine m-a satisfăcut sunetul din acest joc și e un factor important în creea atmosferei de război crâncen. Muzică nu există decât în meniuri, fapt de apreciat căci altfel ar fi stricat imersiunii, părerea mea.

Când ai rămas fără votcă treci la genuflexiuni.

Când ai rămas fără votcă treci la genuflexiuni.


Delta Force s-a bucurat aparent de succes căci Novalogic a lansat ulterior o puzderie de continuări, ultimul din ele fiind Delta Force Xtreme 2 în 2009. Personal nu am jucat decât niște demouri ale lui Black Hawk Dawn și Delta Force Xtreme 1, acesta din urmă fiind un remake al primului joc. Novalogic mai există și astăzi însă doar cu numele, având ca proprietar pe THQ Nordic.

Aceeași Mărie cu mai multe poligoane.

Aceeași Mărie cu mai multe poligoane.


Mi-ar fi greu să recomand Delta Force, după ce au apărut jocuri precum Operation Flashpoint sau ARMA, dar dacă vreți un șutăr care să vă țină câteva ore bune în suspans și să faceți pe Chuck Norris, atunci dați-i o șansă și puteți decide voi dacă vestita magie Novalogic și-a păstrat încă farmecul sau nu. Cică modul de multiplayer ar fi fost mult mai reușit decât cel de singleplayer, dar acum nu mai există servere așa că oricum nu prea contează. Jocul apăruse la un moment dat pe GOG, dar acum văd jocurile NovaLogic au fost retrase din catalogul lor, așa că dacă vreți să îl jucați știți ce aveți de făcut...

Înainte marș!

Înainte marș!


De ce să jucați Delta Force în Anul Curent™®©?

  • Pentru că în ciuda simplității sale, jocul oferă un grad ridicat de suspans.
  • Pentru că poate fi jucat ușor în reprize foarte scurte.
  • Pentru că aici a luat naștere ”șutărul militar ”””realist”””” (cu bune și cu rele).
  • Pentru că altfel îl supărați pe Chuck Norris!
Înapoi sus.