Un joc care a rezistat testului timpului

Articol publicat de Ion la data de 20 decembrie 2025.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Cotrobăind recent prin casă am dat peste trei volume mari și groase intitulate „Istoria și cultura civilizației” de Ovidiu Drimba. Trei tomuri imense, bogate în date și ilustrații abordând un subiect pe cât de vast, pe atât de important nouă în căutarea răspunsului la întrebarea de unde venim și încotro ne îndreptăm. Regret că astăzi nu mai am așa de mult timp la dispoziție cum aveam pe vremuri pentru a mă dedica parcurgerii unor astfel de cărți. N-a fost mereu așa bineînțeles. Acum 25 de ani aveam timp berechet, dar eu alesesem o totul și cu totul altă activitate. Una mai modernă și poate mai puțin folositoare. Unul din jocurile care mi-au mâncat o lungă perioadă din viață la acea vreme se numește Sid Meier's Civilization II.

Merhaba!

Primul joc a fost, după cum spune și numele, o creație marca Sid Meier. Acesta a luat lumea prin surprindere în anul 1991 când a fost lansat. Pe acele vremuri nu doar jocurile de acțiune și cele generice puteau vinde milioane de exemplare, ci chiar și jocurile de strategie pe ture. Sigur, Civilization nici nu a fost vreodată o serie de jocuri prea complicate. Este adevărat că pentru a putea câștiga pe grade mai mari de dificultate trebuie să stăpânești bine mecanicile, însă conceptul de bază este ușor de învățat. Cred că acesta a fost și unul din motivele pentru succesul seriei. Celălalt motiv cred eu este însuși subiectul abordat. Nu că ar fi toată lumea pasionată de istorie, dar cred că mai toată lumea a auzit de piramidele egiptene sau de imperiul roman. Seria nu este în nici un caz un fel de simulator istoric, ci mai degrabă un sandbox unde fiecare își poate clădi civilizația după cum poftește.

Nici Roma nu a fost construită într-o singură tură.

În ciuda prefixului, Sid Meier nu a lucrat la Civilization II, lead designerul fiind de data aceasta Brian Reynolds. De fapt numele de Sid Meier devenise deja mai mult un brand, ceva cam ca Walt Disney sau Stan Lee, foarte multe jocuri purtând acest prefix fără ca Meier să fi fost implicat direct în dezvoltarea lor. Civ II e cam ceea ce ar trebui să fie orice continuare care se respectă, adică o îmbunătățire a cam tot ceea ce poate fi îmbunătățit dar nealterând prea mult formula deja consacrată. De exemplu în loc de 14 civilizații cât erau înainte, acum numărul lor a crescut la 21, însă mai important de atât acum îți poți crea TU propria ta civilizație. Așa că dacă v-ați dorit vreodată să cuceriți lumea cu imperiul românesc acum aveți șansa să o faceți!

Trebuie să recunosc că îmi place cum sună.

Gameplayul e așa cum îl știe toată lumea cred. Pornești cu un țăran (sau chiar cu 2 dacă ai noroc!), fondezi un oraș, mai explorezi un pic, mai recrutezi niște războinici, mai cucerești un oraș inamic și tot așa. Cele 3 resurse principale sunt hrana pentru creșterea populației, scuturile pentru producție și comerțul pentru finanțe și cercetare. Astfel că e bine să explorezi teritoriul înainte de a fonda un nou oraș pentru a descoperi un loc cât mai propice, eventual și cu niscavai resurse rare ce îți vor da un bonus la cele trei. Deasemenea trebuie avut grijă să nu faci ca guvernele noastre în ultimii 35 de ani și să neglijezi dezvoltarea infrastructurii. Irigațiile, drumurile și minele sunt de mare ajutor în progresul civilizației tale.

Este bine să fondezi noi orașe chiar și spre finalul partidei.

Pe măsură ce înaintezi în joc numărul orașelor pe care le deții s-ar putea să te copleșească așa că managementul va deveni rapid un infern. Este una din problemele majore de care se împiedică orice 4X iar Civilization 2 în nici un caz nu face excepție de la regulă. Noroc că poți seta guvernatori, dacă ai încredere că vor construi lucrurile de care chiar ai nevoie. Ce îmi place în schimb este ecranul orașului unde poți vedea toate clădirile construite inclusiv minunile. Păcat că titlurile ulterioare au abandonat această funcție.

Faimoasele piramide din ăăă Babilon.

Și că tot veni vorba, clipurile aferente minunilor sunt preferatele mele. Îmi pare rău că începând cu Civ 3 dezvoltatorii au renunțat la acestea în favoarea unor banale randări 3D. Costul pe care îl implică licențierea filmulețelor joacă și el un rol sunt sigur, dar Civilization nu a fost niciodată o serie care să sufere din lipsă de vânzări. În fine. Fie că e vorba de piramide, de zidul chinezesc, sau de barajul Hoover, toate îți lasă impresia că ai construit într-adevăr ceva măreț și important, iar clipurile în sine vin ca o răsplată în plus pentru tine. Cred că favoritul meu este totuși Proiectul Manhattan.

.. O, da, acum știi că nu mai e de joacă.

Un alt lucru căruia i-am simțit lipsa de-a lungul anilor sunt cei 4 sfetnici. Ei își vor schimba înfățișarea în funcție de epoca în care te afli și le poți cere sfatul în diferite domenii. Un jucător experimentat se poate descurca și fără ei, dar chiar și așa cum ai putea să nu-i iubești? Cred că nu sunt singurul care consideră că secvențele live action trebuie readuse în jocuri.

Regele, pardon, faraonul rockului.

Inteligența artificială este destul de previzibilă. Pe gradele mai mici de dificultate este foarte ușor exploatat, dar pe cele mai mari ea este de-a dreptul suicidală, fiind aproape imposibil să întreții relații pașnice cu ea, darămite schimburi de hărți și tehnologie sau alianțe, așa că trebuie să ai mereu armata pregătită. Unitățile pe care le poți construi sunt cam cele la care te poți aștepta: arcași, cavaleri, avioane, submarine, știți voi, în funcție de cât de multe tehnologii ai descoperit.

Întorsătură istorică de situație.

Și da, se poate întâmpla ca din când în când un sulițaș să distrugă un tanc, dar asta se întâmplă în general rar, fiind mai mult o problemă a lui Civ III decât a lui II. Jocul ăla are foarte multe probleme. În Civ II îți poți îngrămădi unitățile una peste alta, dar de regulă e bine să le dispersezi pe cât de mult poți, căci dacă nu se află într-un oraș sau într-un fort, o grămadă este nimicită complet dacă prima unitate moare. Nu-i un sistem prea elegant, dar îl prefer infamelor „stacks of doom” din Civ IV.

F în chat pentru căluțul nostru.

Jocul vine cu nenumărate scenarii, fiecare cu regulile sale, și care îți permit să construiești și alte unități sau clădiri decât cele obișnuite. De fapt există o mulțime de expansiuni și moduri care prelungesc și mai mult durata de viață a unui joc și așa rejucabil. Ai scenarii cu indieni, cu al doilea război mondial, cu al treilea război mondial și chiar și extratereștri. Posibilitățile sunt practic nelimitate.

Napoleon în Egipt.

Civ II cu siguranță nu este cel mai bun joc Civilization făcut vreodată, însă este o progresie naturală a formulei, care va atinge apogeul în 1999 cu Sid Meier's Alpha Centauri, creat și el de Brian Reynolds. Jocul prezintă câteva elemente care astăzi pot părea primitive. De exemplu toate civilizațiile sunt identice, singura diferență fiind numele, culoarea și ecranul de diplomație. Teoretic fiecare ar trebui să aibă propria sa inteligență artificială, dar sincer nu prea am sesizat vreo diferență.

O pace permanentă care va dura fix o tură.

Un alt element care a fost îmbunătățit semnificativ în titlurile ulterioare este comerțul. Aici el NU este automatizat, ceea ce înseamnă că jucătorul trebuie să recruteze el caravane și să le conducă manual până la destinație. Și da, este atât de anevoios pe cât sună. Mai bine îl ignori. Formele de guvernământ sunt și ele simpliste. Regula mea, și cred că a multora, este că dacă te afli pe timp de pace sau dorești o victorie spațială sau pe scor atunci democrația este singura soluție, în schimb dacă vrei război total atunci fundamentalismul este cheia către victorie. Opțiunile diplomatice sunt, după cum am spus limitate, mecanică pentru relgie nu există și în general jocul prezintă o anumită stângăcie în interfață și un AI foarte previzibil. Apropo, dacă doriți să îl jucați în ziua de azi recomand acest mod care aduce câteva îmbunătățiri pentru interfață și nu numai.

Dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor, dar am reușit!

Chiar și așa Sid Meier's Civilization II este, alături de Alpha Centauri, jocul care mi-a mâncat cel mai mult timp din viață, sute și sute de ore pe care nu le voi recupera niciodată. Pentru asta nu știu dacă trebuie să îl aprieciez sau să îl urăsc. Oricum, el este o foarte bună introducere pentru cei care doresc să facă cunoștință cu această serie. Nu e nici prea complex, dar nici prea simplist. Și pe deasupra mai are și multă personalitate, ceva ce titlurilor după Alpha Centauri le cam lipsește...

O sală de tron demnă de conducătorul suprem al omenirii.

De ce să jucați Sid Meier's Civilization II în Anul Curent™®©?

• Pentru că a îmbunătățit mult formula începută de primul.
• Pentru că arată în continuare bine.
• Pentru că este ușor de jucat și de înțeles.
• Pentru că are tone de conținut și de moduri.
• Pentru că dă garantat dependență! (stai, ăsta e un lucru bun???)