Din Rusia, cu dragoste

Articol publicat de Ion la data de 28 iunie 2025.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Al doilea război mondial nu a fost numai cel mai mare măcel din istoria omenirii dar este în același timp și unul din cele mai populare subiecte pentru industria de divertisment, ceea ce arată că noi oamenii avem o plăcere morbidă pentru trăirea violenței, de la o distanță cât mai mare desigur. Evident, de-a lungul timpului au existat o sumedenie de jocuri care au abordată temă, dar la începutul primei decade a anilor 2000 industria jocurilor părea că a luat-o razna. Lumea era invadată de tot felul de jocuri plasate în cel de-al doilea război mondial, în special shootere, influențate bineînțeles de succesul unor blockbustere cum ar fi Saving Private Ryan sau Enemy At the Gates. Nici jocurile de strategie nu s-au lăsat mai prejos și astfel în anul 2000 apare Sudden Strike, produs de rușii de la Fireglow Games și distribuit de nemții de la CDV.

Pe locuri, fiți gata, start!

Sudden Strike nu este nici pe departe primul titlu de strategie plasat în acest univers. Serii precum Close Combat sau Panzer General se bucurau deja de succes la acea dată și aveau propria comunitate de fani dedicați, dar Sudden Strike se dorea a fi un pic mai altfel, adică ceva mai accesibil. Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de strategie pentru a câștiga luptele, doar că jucătorul nu trebuie să țină cont de așa de multe detalii ca în jocurile mai devreme menționate.

O plimbare romantică pe malul lacului.

Dar să le luăm pe rând. Ai la dispoziție două moduri de joc. În primul rând ai 3 campanii cu 12 misiuni fiecare: cu aliații, cu nemții și bineînțeles cu rușii și dacă ai și expansiunea numită Sudden Strike Forever mai ai parte de încă 4 campanii, dar de data asta cu doar 3 nivele fiecare. Deasemenea mai ai și vreo 40 de misiuni singulare, așa că jocul nu duce lipsă de conținut.

O fată ”jos pălăria”.

Spre deosebire de alte strategii, în acest joc nu poți construi unități. Ți se oferă încă de la început un număr limitat de trupe pe care trebuie să le folosești cu cap. Pe parcursul misiunii primești de regulă și întăriri, dar în general e o idee foarte proastă să îți arunci unitățile cu capul înainte în necunoscut. Și aici vine cel mai important element al acestui joc: vizibilitatea. Relieful este vizibil încă de la început, dar trupele sunt ascunse de ceața războiului. Unitățile precum tancurile și artileria au de regulă raza de acțiune mai mare decât cea de vedere, așa că pentru a fi cât mai eficiente ele trebuie combinate cu infanteria, în special cu generalii sau lunetiștii care văd cel mai departe. Că tot veni vorba de artilerie, ea poate fi capturată de către infanterie, așa că uneori e o idee bună să o ataci cu soldații și nu cu tancurile, pentru a omorâ echipajul acesteia.

Artileria așteaptă pitită prin pădure.

Unitățile pot căpăta chiar și experiență în timpul luptelor ceea ce le va acorda un bonus la viteză, atac și așa mai departe, dar într-un mod cel puțin ciudat, ele capătă mai multă experiență atunci când sunt lovite decât atunci când provoacă daune. Îți poți ataca de exemplu propriile tancuri până aproape de punctu la care ele sunt distruse, iar apoi le repari cu camioanele de aprovizionare. Nu știu dacă asta a fost intenția producătorilor, dar este o strategie viabilă dacă ai foarte multă răbdare. Și că tot veni vorba, Sudden Strike este un joc adresat oamenilor răbdători, cărora le place să petreacă mult timp asupra unei hărți gândindu-se la strategii de atac și poziționându-și trupele. De fapt aici este și punctul cel mai slab al jocului: pathfindingul este extrem de slab și vă va face să dați cu monitorul de pereți. Unitățile au mereu tendința de a se bloca fie una în cealaltă fie în peisaj, lucru care e de 10 ori mai agasant având în vedere faptul că poți controla chiar și sute de unități simultan.

Tovarășii enkavediști aliniați și gata de luptă.

Hărțile pot fi și ele de-a dreptul imense și diverse din punct de vedere estetic, luptele dându-se fie în păduri toamna, fie în deșert fie în orașe înzăpezite și așa mai departe, iar abilitatea de a folosi relieful și elementele de pe hartă în avantajul tău este cheia oricărei lupte. De exemplu infanteria se poate cuibări în clădiri și o tactică bună este să le zici să nu tragă până în momentul în care trupele inamice se apropie suficient de mult moment în care ele vor deschide focul și vor prinde inamicul în cursă. Podurile sunt de regulă bine apărate, dar le poți evita construind poduri flotante cu ajutorul camioanelor de provizii astfel putând ataca dușmanul pe la spate. Obiectivele sunt bătute în cuie și se rezumă în general la a cuceri un punct strategic, la a captura niște unități sau la a elibera un oraș. Bine, Elibera e un cuvânt relativ pentru că de cel mai multe ori orașele sunt rase complet de pe suprafața pământului după o luptă înverșunată.

Apărând Maica Rusie.

Am zis mai devreme că Sudden Strike este mai simplist decât alte jocuri. Fireglow a optat să ducă jocul în altă direcție: una mai cinematică. Nu, nu vreau să zic că are quick-time-events sau cinematice sau alte prostii din astea. Nu, pur și simplu Sudden Strike a fost la vremea sa un festin audio-vizual pentru cei care vor să vadă lupte din al doilea război mondial. Jucătorul poate comanda o multitudine de unități: de la tancuri, la blindate, la artilerie, la camioane și infanterie, toate frumos modelate și cu propriile lor statistici și sunete. Ba ai uneori ai la dispoziție chiar și escadrile de bombardiere sau de parașutiști. Exploziile în mod special arată bine și e de fiecare dată o reală plăcere să le privești, asta dacă nu tancurile tale sunt cele care explodează desigur.

Panzerele măturând tot ce le stă în cale.

În afară de pathfinding jocul mai are o singură bilă neagră importantă: campania este perfect liniară. Spre deosebire de Close Combat sau chiar și Panzer General, în Sudden Strike trebuie musai să îndeplinești obiectivele ce-ți sunt date. E un pic cam dezamăgitor, dar e ceva de așteptat de la un joc care nu se dorește a fi extrem de realist. Una peste alta Sudden Strike e un joc bun și dacă vreți o strategie care are loc în cel de-al doilea război mondial atunci dați-i o șansă. S-ar putea să vă placă și dacă îi dați de gust puteți trece la alte jocuri mai complexe cum ar fi Close Combat sau Steel Panthers despre care probabil vom vorbi într-un alt episod undeva în viitorul îndepărtat.

Privatul Ryan este ca și salvat.