RPG-ul ideal pentru o seară înzăpezită

Articol publicat de Ion la data de 16 februarie 2025.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici. Îmi cer scuze pentru calitatea slabă a capturilor de ecran. Nu am avut timp să rejoc jocul așa că imaginile au fost extrase din clip.)

A venit iarna! Mai bine mai târziu decât niciodată părerea mea. Și ce alt mod mai bund de a sărbători acest eveniment neașteptat decât să vorbim despre un joc cu tematică hibernală. Există puține jocuri mai în temă decât Icewind Dale, RPG-ul celor de la Black Isle Studios lansat în vara lui 2000. Băieții de la Black Isle erau deja specializați în RPG-uri, ei lansând cu un an mai devreme Planescape: Torment și înainte de acesta Fallout 2 în 1998. Dar dacă acesta din urmă era un joc non-linear, iar Torment era un joc puternic axat pe poveste, Icewind Dale avea să fie mai diferit. Nu se poate spune că dezvoltatorilor le plăcea să se repete.

Afară ninge liniștit, în sobă arde focul.

Cu toate că folosește același motor și același sistem de reguli ca și Baldur's Gate, noul lor joc împrumută o filă din cartea lui Diablo și pune accentul pe lupte. Acțiunea ia întâietate poveștii și interacțiunii cu toate celelalte personaje. Icewind Dale este într-un fel o odă închinată RPG-urilor de tip dungeon crawler de demult. Deci ca orice RPG care se dorește succesorul acestora jocul de față îți oferă posibilitatea de a genera până la 6 caractere. Avem de-a face cu același sistem de reguli ADnD ca și în jocul de la Bioware, deci cu exact aceleași limitări. Cei cărora le place să genereze atributele cu zaruri cu siguranță că nu se vor plictisi apăsând pe butonul de roll, iar și iar, de câte 6 ori. Dacă ar fi să dau un pont acela ar fi că hoțul este o necesitate absolută în acest joc dat fiind numărul și letalitatea capcanelor ce te pândesc la tot pasul.

Mai clasic de-atât nu se poate.

Jocul este parcă un pic mai dificil decât titlurile Baldur's Gate. La capcane se adaugă și un encounter design inteligent ce va necesita aplicarea unor strategii diferite pentru a le depăși. Obiectele magice nu sunt generate aleator, așa că le vei găsi mereu în același loc și, dacă știi ce faci, îți poți crea grupul în jurul lor. Aliniamentul personajelor este foarte important, în sensul că doar anumite caractere cu anumite concepții morale pot folosi anumite obiecte. Multe dintre cele mai puternice pot fi găsite la negustori. Ele costă cam cât PIB-ul României pe 3 ani așa că trebuie să strângi tare cureaua dacă le dorești.

Yxunomei este unul dintre cei mai dificili boși din joc.

Magii nu învață vrăji noi automat atunci când cresc în nivel, ci doar din citirea sulurilor. Acestea sunt de regulă foarte limitate ca număr. Negustorii nu-și reîmprospătează inventarul așa că trebuie să ai grijă ce faci cu ele. Este mereu indicat să salvezi înainte de a încerca să memorezi o vrajă, mai ales dacă aceasta este una din cele importante. Apreciez acest tip de item design inteligent care obligă jucătorul să ia decizii chibzuite și care face ca obiectele să capete o valoare mai mare în ochii săi. Mi-aș dori tare mult ca un anumit studio belgian să încerce să învețe ceva din asta.

Un fireball la vremea lui...

Jocul este în mare parte liniar. El constă dintr-o succesiune de temnițe pline de monștri, comori și, bineînțeles, omniprezentele capcane. Temnițele sunt însă foarte bine gândite, acordându-ți libertate de mișcare și acțiune. Aventura te va purta prin morminte, caverne, ruine, orașe de gheață și fel de fel de astfel de locații caracteristice unui RPG fantasy. Jocul arată superb, peisajele reușind să-mi taie respirația chiar și în ziua de azi, mai ales acum că eixstă moduri care permit rezoluții moderne. La atmosferă contribuie și coloana sonoră compusă de Jeremy Soule. În general găsesc muzica sa banală și predictibilă, însă cea din Icewind Dale face excepție de la regulă.

Jocul arată și sună excelent.

Povestea nu este cine știe ce. Voi sunteți o bandă de aventurieri ce a sosit de curând în micuțul cătun Easthaven, uitat de zei undeva prin nordul Faerunului. De ceva vreme se întâmplă tot felul de lucruri ciudate în zonă iar voi ați venit să investigați situația și, de ce nu?, să faceți și un ban cinstit. După cum spune numele, acțiunea are loc în Vâlceaua Vântului de Gheață, una din locațiile faimoase ale acestui univers. De fapt există chiar și o carte cu același nume, scrisă prin anii 90, pe care mi-a împrumutat-o un coleg să o citesc pe vremea când eram colegi de liceu. Cu ocazia asta îi mai mulțumesc încă o dată pentru împrumut. Cartea reprezintă de fapt debutul vestitului personaj DnDcesc Drizzt Do Urden, elful întunecat, maestrul spadasin cu două iatagane, surghiunit de către ai să pentru moravurile sale ce contravin moralei malefice a elfilor întunecați. Scriitorul Bob Salvatore și-a muls proprietatea intelectuală fără vreun pic de reținere, sub egida și cu binecuvântarea lui Wizards of the Coast. Drizzt și prietenii săi nu își fac apariția în acest joc, însă narațiunea are oarecum legătură cu cea a romanului.

Easthaven, locul de unde începe totul.

Mai multe nu zic, nu atât ca să nu vă stric surpriza, ci finalul poveștii care are într-adevăr una din cele mai neașteptate răsturnări de situații ce mi-a fost dat să văd într-un joc. De fapt jocul este mult mai bine scris decât pare la prima vedere. Universul nu o fi la fel de original ca cel din Fallout și nici dialogul nu este la fel de cerebral ca cel din Planescape: Torment, însă reușește să te atragă ușor în lumea sa și nici nu o dă vreodată în penibil cum fac jocurile Bioware. Dacă scriitura lui Icewind Dale ar fi un fel de mâncare, atunci aceasta ar fi o friptură de porc la grătar. Nimic deosebit, dar o poți mânca mereu cu plăcere și reușește să-ți astâmpere bine foamea.

Cine nu are bătrâni să-și cumpere.

În fine, în 2001 jocul primește două expansiuni: Trials of the Luremaster și Heart of Winter, pe care le-am jucat o singură dată și țin minte că nu prea m-au impresionat. Acțiunea are loc în timpul evenimentelor jocului de bază, permițându-ți să călătorești în zone opționale, așa că ele măcar ajută la atenuarea linearității sale excesive.

Cam așa arată peisajul în urma trecerii eroilor noștri.

Icewind Dale este jocul perfect de jucat într-o zi friguroasă de iarnă, atunci când toate drumurile sunt trioenite iar văzduhul este împestrițat de fulgi mari de nea, așa că perioada asta ar fi ideală pentru a-l încerca dacă nu l-ați jucat niciodată sau, dimpotrivă pentru a-l rejuca încă o dată. Dacă vreți un RPG ca pe vremurile bune când îți puteai crea singur propria echipă de aventurieri, ajustându-i pe fiecare în parte pentru a obține rezultatul optim, cotrobăind prin temnițe după comori și biruind în lupte ce-ți pun abilitățile de tactician la încercare, atunci Icewind Dale poate fi jocul pe care îl doriți.

Zăpadă și goblini; ce poate fi mai frumos de atât?

Pe vremuri jocul putea fi achiziționat cu 10 dolari însă acum se mai poate cumpăra doar sub forma versiunii Enhanced care costă dublu. Inițial am fost sceptic în privința acesteia, însă faptul că crește numărul de rase și de clase, adăugând o și mai mare varietate de gameplay, m-a făcut să-mi schimb părerea despre el. De-asemenea timpii de încărcare au fost drastic scăzuți, jocul încărcându-se aproape instantaneu! În plus de asta jocul poate fi acum jucat inclusiv pe Linux și Mac (și cred că și pe Android și iOS) așa că nu aveți nici o scuză să nu îl jucați. Aveți totuși mare grijă la unele buguri urâte în special în Heart of Winter!