Niște iepuri cu care nu vrei să te pui

Articol publicat de Ion la data de 05 mai 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

Salutare Națiune Jucătoare și Hristos A Înviat! În mod surprinzător, sau poate că nu, nu există multe jocuri care să aibă o temă pascală, așa că mi-a luat ceva până să mă gândesc ce joc să prezint în acest articol. Spre rușinea mea mi-a luat mult până să îmi pice fisa, dat fiind faptul că jocul de față este nu numai primul căruia i-am dedicat un video pe fostul canal Youtube, dar mai este și unul dintre jocurile mele preferate. Sigur, Jazz Jackrabbit 2, căci despre el este vorba, are o legătură doar tangențială cu Paștele și anume personajul său principal întruchipat de un animal legat de această sărbătoare, deși dacă stau mai bine să mă gândesc cred că asta se datorează mai mult influenței americane asupra culturii noastre, pentru că la noi, dacă e să o luăm drept, animăluțul specific perioadei este mielul. Dar destul despre globalizare și consecințele ei mai mult sau mai puțin nefaste.

Johnny Weissmüller ar fi mândru de mine.

În caz că nu s-a prins toată lumea, Jazz Jackrabbit 2 este continuarea lui Jazz Jackrabbit lansat în 1994 de către Epic MegaGames (actual numit doar Epic Games), aceeași companie care ne-a adus atât cel mai bun joc cu pac-pac de multiplayer prin Unreal Tournament cât și cel mai bun joc de pitit după cutii și așteptat până viața ți se regenerează prin Gears of War. Personal nu am jucat prea mult primul titlu Jazz. Cred că am jucat la un moment dat o versiune shareware a sa, însă după ce l-am jucat pe al doilea, sincer nu cred că aș mai putea să mă întorc la primul. Jazz Jackrabbit 2 este pur și simplu un joc net superior, mai puțin într-un singur aspect unde ele sunt egale, despre care voi vorbi un pic mai în colo.

Țopăială în 256 de culori: Jazz Jackrabbit.

Jazz este un platformer de PC ce are la bază mai multe influențe. Evident Mario, este una dintre acestea, dat fiind faptul că primii inamici pe care îi întâlnești sunt niște simpatice țestoase a căror carapace o poți folosi pe post de proiectil. Asemănările cu Sonic sunt și ele evidente atunci când vezi cât de repede se mișcă iepurașul nostru și cum se transformă într-o minge atunci când atinge viteze mari. De fapt, dacă stau mai bine să mă gândesc, Jazz chiar îl face pe Sonic să pară un melc prin comparație, jocul putând fi jucat foarte rapid dacă vrei.

Prin conducte la viteza mach 3.

Fiind un jump and run de PC, acesta a preluat idei și din alte jocuri de calculator. Cel mai evident este faptul că ai la dispoziție un arsenal impresionant de arme. Pornești cu un pistol cu muniție infinită, dar curând capeți un aruncător de flăcări, vreo două tipuri de lansatoare de rachete, bombe și diverse tipuri de arme laser și lista poate continua. Mai mult decât atât poți găsi chiar și îmbunătățiri pentru ele. E impresionant cum un simplu platformer reușește să aibă o diversitate mai mare de arme decât multe șutăre, în special cele moderne. Din păcate inamicii nu sunt cine știe ce, în sensul că nu prezintă o primejdie mare, dar măcar compensează prin personalitatea lor. Iepurele nostru trebuie să se lupte cu mai sus amintitele broaște țestoase, lilieci, crabi, maimuțe care aruncă cu banane, albine, și alte asemenea vietăți simpatice.

CRANȚ!

Nivelele sunt foarte bine făcute și variate din punct de vedere stilistic: călătoria ta te va purta prin castele, păduri de morcovi, laboratoare, un nelipsit nivel subacvatic, și în final vei ajunge chiar și în Iad, acolo unde îl vei înfrunta pe demonul suprem: broasca țestoasă care a răpit-o pe gagica lu’ Jazz. Cel puțin cam asta cred că ar fi povestea. Sincer niciodată nu i-am dat prea mare atenție, în mare parte fiindcă ea este aproape inexistentă. Tot ce trebuie să știi e că tu trebuie să parcurgi nivelele de la un capăt la celălat, pe drum omorând inamici, descoperind secrete și colectând comori. Nivelele sunt deobicei non-lineare; de multe ori ți se oferă să alegi drumul pe care vrei să o iei.

Ochelaristu' ăsta e capu' tuturor răutăților. Las' că-i arăt eu lui.

Hopa...

Uneori această decizie este influențată și de personajul pe care l-ai ales la începutul jocului. Căci, da, nu ești nevoit să joci doar cu Jazz. Jocul îți pune la dispoziție un al doilea personaj și anume Spazz, care e fratele sau vărul sau ceva de genu ăsta a lui Jazz. După cum am spus povestea oricum nu contează. De asemenea dacă ai și expansiunea numită The Secret Files vei mai avea încă un personaj și anume Lori, care am impresia că e gagica lui Spazz. Iarăși, nu contează. Fiecare personaj are propriile sale mișcări, și uneori vei putea ajunge la anumite comori sau o vei putea lua un anumit drum prin nivel numai cu un anumit personaj.

Cei trei care au speriat vestul.

Dar să fiu cinstit de departe cel mai folositor iepure este Spazz deoarece mișcarea acestuia este săritura dublă care e mult mai folositoare decât ați putea crede. Totuși Jazz Jackrabbit 2 poate fi terminat lejer cu oricare dintre personaje dat fiind dificultatea scăzută a jocului. Acest fapt se datorează lipsei totale a acelor prăpăstii sau țepi sau lichide care se regăsesc în majoritatea platformerelor. Pur și simplu în acest joc e imposobil să mori dintr-o singură mișcare greșită. Dacă la asta mai adăugăm și arsenalul generos pentru care nu duci niciodată lipsă de muniție și faptul că poți salva cum vrei și unde vrei, rezultă un joc căruia cred că nu i-ar fi stricat o doză în plus de provocare. Dar probabil că asta a fost și intenția producătorilor. Un platformer cu care să te poți relaxa un pic după ce ai chelit de tot jucând Captain Claw sau Rayman.

Pentru o viață sănătoasă consumați multe fructe și legume.

De fapt cred că dacă ar fi să descriu Jazz Jackrabbit 2 printr-un singur cuvânt, acel ar fi ”relaxant”. E unul din acele jocuri în care poți intra ușor și cu care te poți relaxa jucând un nivel sau două și ascultând muzica absolut genială pe care acest joc o are. Atât el cât și predecesorul său au unele dintre cele mai bune coloane sonore pe care le-am auzit vreodată, atât de bune încât le ascult în mod regulat și le-am ascultat chiar în timp ce scriam la acest articol (știți voi, pentru inspirație). Cea pentru primul joc a fost compusă în cea mai mare parte de către Robert A. Allen, ce a fost ajutat și de Joshua Jensen, iar cea pentru al doilea a fost compusă de nimeni altul decât Alexander Brandon, unul dintre compozitorii mei preferați ce a compus muzică și pentru Deus Ex și Unreal, titluri care nu cred că mai au nevoie de nici o prezentare. La fel cum spune și numele jocului muzica este jazzy, sau funky, sau nu știu cum aș putea mai bine să o descriu. În orice caz o puteți asculta și voi așa că vă puteți convinge și singuri de calitatea ei.

Omida etnobotanistă.

Jazz Jackrabbit 2 vine cu o cantitate impresionantă de conținut. Conține nenumărate nivele întinse pe parcursul a vreo 5 sau 6 episoade, dar dacă nu v-ați săturat și vreți și mai mult Jazz, puteți vizita www.jazz2online.com de unde puteți descărca nivele noi atât de single cât și de multiplayer, căci da, jocul are și un astfel de mod de joc ce include chiar și moduri cum ar fi deathmatch sau capture the flag.

Suunteeeți GATAAAAA?!

Jocul a avut parte de două expansiuni: prima se numește The Secret Files care vine cu un nou personaj jucabil cât și cu niscavai nivele în plus. Cea de-a doua se cheamă The Christmas Chronicles, a cărei tematică este evidentă. Jocul a fost o bună bucată de vreme abaondware, însă de vreo câțiva ani întreaga serie poate fi achiziționată legal de pe GOG. Nu las nici un linc pentru că nu sunt partener afiliat, și în plus de asta sunt sigur că puteți și singuri să îl găsiți.

Diavolul jazzmanian.

Pe final vă las în acompanientul muzical iepuresc al lui Jazz Jackrabbit 2. Până data viitoare Națiunea se joacă și vă urează încă o dată sărbători feiricite! Baftă!

Paște fericit!