Dovada că și PC-ul poate avea SHMUP-uri bune

Articol publicat de Ion la data de 29 decembrie 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

La mulți ani Națiune Jucătoare, și bine ați venit la ultima filă din poveste a acestui an. Cu ocazia acestui dublu eveniment m-am gândit că articolul acesta trebuie să fie unul special. Așa că astăzi vom vorbi despre un joc tare drag mie, și anume Tyrian 2000, care, după cum spune și numele, a fost lansat în anul 1999. De fapt aceasta este a doua lansare a sa, căci prima a avut loc în 1995, purtând numele nu de Tyrian 1996 așa cum v-ați fi gândit, ci pur și simplu Tyrian. Compania răspunzătoare pentru această mică bijuterie este nimeni alta decât Epic Mega Games, despre care am mai vorbit în articolul cu Jazz Jackrabbit 2. Am luat prima oară cunoștință cu Tyrian chiar în anul 1999 prin intermediul unui demo de pe un CD Level. A fost dragoste la prima vedere. Sigur, mai jucasem câteva jocuri de acest gen și mai înainte, cum ar fi de exemplu Flying Tigers 2, însă Tyrian parcă era un pic altfel față de celălalte. Din păcate, fiind un demo nu foarte stufos, nu am putut la acea vreme să îmi dau seama ce îl făcea atât de special. Pentru asta a fost nevoie să mai treacă vreo câțiva ani.

Tyrian 2000, primele impresii.

Ne aflăm în iarna anului 2005, primul an de facultate, când revin acasă în vacanță. Calculatorul pe care îl aveam la îndemână era o rablă care nu putea rula prea multe lucruri așa că selecția mea în materie de jocuri era foarte limitată. Jazz Jackrabbit 2, The Elderscrolls: Arena, Imperialism 2, și bineînțeles Tyrian 2000, toate descărcate de pe Home of the Underdogs, un fel de GOG de la vremea aceea, dar mult mai puțin legal. Saitul mai există și astăzi dar nu prea mai permite descărcatul gratuit de jocuri, ci servește mai mult pe post de muzeu pentru tot ceea ce înseamnă jocuri vechi și uitate.

Sună bine.

În fine, să revenim la SHMUP-urile noastre, acronim care apropo vine de la Shoot 'Em Up. Și într-adevăr 95% din timpul petrecut în acest joc va presupune anihilarea a tot ceea ce mișcă și a tot ceea ce nu mișcă de pe ecran. Dar după cum am spus mai devreme jocul este mult mai mult decât ceea ce pare la prima vedere. Există mai multe moduri de joc. Cel mai direct dintre ele este modul arcade, și este poate cel care va fi cel mai familiar fanilor acestui gen, scopul fiind parcurgerea a cât mai multor nivele folosindu-te de un număr limitat de vieți. Când ai rămas fără vieți e Game Over. Modul acesta poate fi jucat și în co-op la același calculator, un jucător folosindu-se de maus, iar celălalt de tastatură. Acuma dacă stau mai bine să mă gândesc... pun pariu că sunt și obsedați care joacă modul ăsta de unii singuri cu două nave simultan, pe una controlând-o cu mausul și cealalta cu tastatura. Hmm.. poate ar trebuie să încerc și eu asta.

Uneori peștele mic îl mănâncă pe cel mare.

Dar să lăsăm fanteziile mele deoparte. Un al doilea mod este cel numit timed battle, dar pentru el sunt oferite doar 3 hărți deci sărim peste el. Însă modul în care probabil că vei petrece cea mai mare parte din timp este cel denumit Full Game unde găsiți campania și povestea. Chiar dacă scriu aceste rânduri în timp ce sorb dintr-o ceașcă de țuică fiartă, credeți-mă că încă mai sunt în deplinătatea facultăților mintale. Pe bune, jocul ăsta are o poveste și este chiar una bună. Bine, bună nu în sensul că te va da pe spate, dar suficient cât să îți dorești să afli ce se întâmplă mai departe. De fapt nu firul narativ în sine e cel care iese în evidență, ci calitatea scriituri, ce sincer să fiu este cumult peste cea a unor studiouri care cică se consideră cu pretenți ...bioware... Scuze, m-am înecat cu țuică.

Întorsături de situații.

Joci rolul lui Trent, un pilot spațial care reușește cum necum să intre în conflict cu o megacorporație malefică numită MicroSol. Orice asemănare cu numele unei alte megacorporații malefice este o pură coincidență. Povestea în sine este una serioasă și pe parcurs te vei lovi de trădări, drame, tragedii, și alte asemenea tehnici literare. Lumea jocului în sine este puternic inspirată din Ghidul Autostopistului Intergalactic de Douglas Adams așa că te lovești la tot pasul de umor, iar umorul jocului nu se limitează doar la cel scris, ci ia formă directă în gameplay, de exemplu prin designul inamicilor sau chiar designul navei tale...

Morcoverdele în acțiune.

Frânturile de poveste și de lor trebuie să le găsești prin nivele, colectând așa numite data cubes, așa că dacă vrei să ai parte de o experiență narativă completă va trebui să fii temeinic în timpul misiunilor și să fii sigur că nu-ți scapă nimic din vedere. Jocul se pricepe foarte bine în a contura cât mai bine universul în care are loc, dând explicații, să zicem plauzibile, chiar și celor mai absurde concepte. Tyrian reușește ca prin minune să combine seriosul cu umorul, o realizare remarcabilă dacă luăm în considerare faptul că: unu la mână multe alte încercări de acest tip eșuează într-un mod de-a dreptul lamentabil (vezi Divinity: Original Sin) și doi la mână Tyrian este doar un SHMUP, adică un gen care nici măcar nu are nevoie de așa ceva.

Pupaț'-aș gurițele tale și ochișorii tăi de extraterestru frumos ce ești.

Ca în orice SHMUP care se respectă gameplayul este pus totuși pe primul loc. După cum am spus mai devreme cea mai mare parte a timpului o vei petrece împușcând inamici, ferindu-te de focul lor, și colectând diferite powerupuri și punctaje. Punctajul de fapt joacă un rol central și nu e doar pentru e-penis. Punctajul reprezintă banii pe care îi strângi într-o misiune, bani cu care îți poți echipa nava cu tot felul de arme și îmbunătățiri sau chiar îți poți cumpăra nave noi. Nu doar că ai o tonă de arme primare la dispoziție, dar jocul îți mai oferă și o tonă de arme secundare, și încă una de arme terțiare, deci în total trei tone de arme. Iar dacă asta nu este îndeajuns, aflați și că mai poți găsi și alte powerupuri pe parcursul nivelelor care oferă un atac special. Și știți care e faza cea mai tare? ASTA NU ESTE TOT!

Cremvurștii, arma secretă.

Scormonind de curând pă net după informații legate de joc dau de un tred pe GOG despre coduri din Tyrian. Aparent, navele nu se diferențiază doar prin cantitatea de armură pe care o au, dar fiecare navă deține și câte o schemă aferentă pe care o poți face pentru un atac special. Trebuie să înțelegeți că eu joc jocul ăsta de aproape 20 de ani și este pentru prima oară când aflu așa ceva! Surprizele nu se opresc aici. Jocul vine cu trei grade de dificultate, dar dacă ești un as al spațiului și te-ai plictisit să tot termini jocul iar și iar pe hard atunci trebuie să știi că mai există nu unul, nu două, ci TREI grade de dificultate secrete, ultimul dintre ele fiind numit LORD OF THE GAME, scris cu majuscule așa cum merită.

Unul din boșii mai ”ușurei”.

Jocul este chiar ușurel pe nivelul mediu de dificultate, mai ales dacă știi care arme sunt cele mai bune. La acest capitol, jocul scârțâie un pic, în sensul că unele arme sunt net superioare altora, totuși măcar compensează prin costul lor ridicat. Tyrian 2000 mai vine cu o mecanică interesantă ce îl ajută să iasă în evidență. În majoritatea SHMUP-urilor nu are nici un sens să ridici degetul de pe butonul de tras, însă în navele din Tyrian au un generator de energie care alimentează atât armele cât și scutul regenerabil. Așa că uneori e bine să mai iei din când în când degetul de pe trăgaci pentru a lăsa scutul să se regenereze. În plus de asta poți investi ca haplea toți banii într-o armă tare de tot, iar în timpul luptei să te trezești că generatorul nu face față. Noroc că poți salva între misiuni.

Laser, frate.

Un ultim aspect despre care vreau să amintesc este sunetul. Efectele în sine nu sunt cine știe ce. Sunt tipicele pac-pacuri și piu-piuri la care te-ai fi așteptat de la un joc din acea perioadă. Dar cireașa de pe tort a jocului este de departe muzica. Cei doi compozitori sunt Andras Molnar și inegalabilul Alexander Brandon, cel ce ne-a delectat canalele auriculare și în alte titluri Epic Mega Games cum ar fi Jazz Jackrabbit 2 sau Unreal. Tyrian 2000 are una din cele mai bune coloane sonore din gaming. De fapt atunci când îl joc închid complet sunetul și las doar muzica pe fundal.

Cursă contra cronometru.

Personal joc Tyrian 2000 în fiecare an în perioada asta pentru că are o valoare nostalgică cu totul și cu totul deosebită pentru mine. Îmi amintește de a doua ce-a mai frumoasă perioadă a vieții și anume perioada facultății pe vremea când viitorul părea tare luminos, plin de vise și de speranțe. Pentru cei care încă nu ați depășit această etapă nu vă pot zice decât un singur lucru: bucurați-vă de ea cât puteți, căci de-aci înainte lucrurile o vor la vale mereu și mereu. Dar pentru a nu termina pe această notă pesimistă trebuie să vă spun că jocul este complet gratuit. Tot ce trebuie să faceți este să vă deschideți un cont pe GOG și îl veți primi din oficiu. Probabil că mulți dintre voi care aveți cont pe GOG nici nu l-ați băgat în seamă, crezând că e un joc vechi și ponosit. Mare greșeală, jucați Tyrian 2000! Jocuri de asemenea calitate mai rar vezi în ziua de azi... A, și ca să nu uit, dacă îl jucați în perioada aceasta a anului veți primi următorul mesaj înainte de a intra în joc: "Christmas has been detected. Activate Christmas?" Selectați "Yes". Nu veți regreta...

LA MULȚI ANI!

Cu acestea fiind spuse Națiunea vă urează încă o dată sărbători fericite și să ne revedem cu bine în noul an. Până data aviitoare Națiunea se joacă Tyrian 2000. Baftă!

Niște fructe după atâtea sarmale merg, nu?