Dungeons & Dragons 4e, World of Warcraft pe hârtie echilibrul perfect.
Ne aflăm acum în A.D. 2008, anul în care cel mai de succes MMORPG al tuturor timpurilor se află la apogeu. World of Warcraft luase lumea cu asalt, iar cei peste douăsprezece milioane (!!!) de abonați ai săi nu se mai plictiseau omorându-i săptămânal pe Arthas și pe Illidan. Ne aflăm în plină febră MMO unde toate marile case de distribuție de jocuri video încercau cu disperare să scoată pe piață acel mitic ”WoW Killer” ce va fura laurii jocului celor de la Blizzard. În mod surprinzător, sau poate că nu, până și Wizards of the Coast, o companie fără tangențe directe în tărâmul electronic, se înscrie și ea în această goană nebunească după aur. Faceți cunoștință cu Dungeons & Dragons 4e, avându-i ca designeri pe Rob Heinsoo, Andy Collins, și James Wyatt.
Balauri & Balcoane.
Nu sunt deloc răutăcios. Creatorii înșiși au recunoscut că MMO-ul viscolian a fost o influență măcar inconștientă, și că prin această ediție ei au încercat să-i mai scoată din fața monitoarelor pe dependenții WoW și să le ofere un joc care să-i ajute să mai socializeze și ei. Un scop nobil, nu zic. Ironia sorții a făcut ca, după ce WoW s-a inspirat puternic din D&D, relația dintre cele două să se întoarcă fix pe dos, într-un mod, aș zice eu, incestuos.
O sesiune tipică de Dungeons & Dragons 4e O captură de ecran din World of Warcraft fără vreo legătură cu articolul de față.
Jocul nu este neapărat un dezastru, căci aduce și câteva lucruri bune, printre care amintim așa zișii ”minioni”, monștri cu doar un singur punct de viață care să erodeze încet dar sigur viața eroilor, sau faptul că acum munca arbitrului este cu mult ușurată, fiind mai simplu ca niciodată să creezi encountere echilibrate. Problema principală a jocului este chiar acest ”echilibru” care este dus până la punctul în care diferențele dintre clase să fie foarte mici, fiecare dintre ele fiind încadrate în câte un rol bine definit: defender, striker, controller, și leader, însă dincolo de asta ele sunt foarte similare. Echilibrat? CEL MAI! Incitant? Eu și mulți alții suntem de părere că nu.
D&D 4e este complet și definitv integrat spiritual în absolut, un joc precum un călugăr zen în care orice urmă de individualitate este ștearsă. Acum toate clasele au un număr identic de puteri pe carele pot folosi: at will (o dată pe tură), encounter (o dată pe luptă), și daily (o dată pe zi), aducând și mai mult aminte de World of Warcraft și mecanica sa de ”cooldown”, ceea ce face jocul și mai diferit și de nerecunoscut pentru vechii fani. În plus de asta luptele sunt extrem de lente, în principal din cauza faptului că viața și armura sunt foarte ridicate, iar dacă 3e era greu de jucat fără miniaturi, în 4e ele sunt aproape o necesitate.
Cred că problema principală a jocului este modul în care a fost promovat. Dacă l-ar fi scos pe piață nu ca o ediție nouă, ci ca un produs separat, gen Dungeons & Dragons Tactics, probabil că jocul s-ar fi bucurat de mai mult succes. Pentru ca insulta să fie și mai mare, o companie rivală, Paizo, făcea furori cu jocul lor Pathfinder, o clonă de 3e realizată cu ajutorul OGL. De-a lungul celor șase ani de existență 4e va primi și niscaiva expansiuni, inclusiv o versiune intitulată Dungeons & Dragons Essentials, o variantă ușor simplificată a jocului de bază, dar în cele din urmă WotC se văd nevoiți să admită că au greșit și se pun pe lucru la o ediție nouă.
Faptul că Paizo l-au angajat pe Wayne Reynolds, unul din principalii artiști 3e, pentru a crea look-ul Pathfinder nu este nici o coincidență.
Cu toate că Dungeons & Dragons 4e este probabil cea mai hulită ediție, asta nu înseamnă că duce în totalitate lipsă de fani. De fapt 4e este ediția cu care eu însumi am început să joc, undeva prin Bucureștii anului 2010. Arbitrul care m-a introdus în tainele D&D-ului a rămas până în ziua de azi devotat acestei ediții, și cu toate că personal nu îi împărtășesc entuziasmul, îi respect dedicația de care dă dovadă. Raul, dacă citești cumva aceste rânduri îți mulțumesc încă o dată că mi-ai fost primul DM. :^)
Jocuri video
Deși 4e, dintre toate edițiile, seamănă cel mai mult cu un joc video pe hârtie, ironia sorții a făcut ca să nu existe jocuri video care să îi folosească sistemul de reguli. Singurul care ar putea intra în această categorie fiind jocul Neverwinter de la Cryptic Studios. Acesta este, ce altceva?, un MMO, oarecum interesant, măcar prin faptul că venea cu un set de unelte pe care comunitatea îl putea folosi pentru a dezvolta propriile cuesturi și temnițe! Și când te gândești ce fain ar fi fost un RPG tactic pe ture folosind acest sistem de reguli...
