Advanced Dungeons & Dragons, sau ”cum să i-o tragem lui Arneson”.
La finalul anului 1977 apare prima carte care va face parte din noul joc TSR, Monster Manual-ul pentru Advanced Dungeons & Dragons. Acesta fu urmat în 1978 de Player’s Handbook, și în cele din urmă în 1979 apare și capodopera intitulată Dungeon Master’s Guide, care rămâne în continuare cel mai bun DMG publicat vreodată pentru D&D și un izvor nesecat de sfaturi și de inspirație pentru orice arbitru, indiferent de sistemul și genul pe care l-ar juca.
Trei cărți ”avansate”.
Pentru ce fu lansată o nouă ediție la doar câțiva ani după publicarea originalului? Primul motiv este, evident, unul de natură economică: cărți noi, însemnau vânzări noi, simplu. Al doilea are de a face cu faptul că pe vremea aceea începeau să existe turnee de D&D în cadrul cărora mai multe grupuri de joacă parcurgeau aceeași aventură iar la final li se acordau scoruri, și, bănuiesc eu, și premii. Astfel că Gygax simți nevoia unui sistem de reguli mai rigid care să permită arbitrilor acordarea unui punctaj cât mai obiectiv. Dacă în prefața primului joc Gygax menționa că regulile sunt mai mult un fel de sugestie și îi încuraja pe cititori să le modifice după cum poftesc, aici el schimbă placa și susține că toate regulile au fost concepute cu un scop și că devierea de la ele va conduce la o experiență proastă de joc.
În orice caz, jocul aduce într-adevăr foarte multe schimbări. Sunt adăugate noi rase, cum ar fi gnome, half-elf, și half-orc, și noi clase cum ar fi ranger sau bard, și bineînțeles multe vrăji și mulți monștri noi. Jocul vine cu foarte multe reguli, pentru tot soiul de situații care mai de care mai... situaționale, cum ar fi șansa unui asasin de a duce la bun sfârșit o misiune de spionaj sau șansa unui personaj de a se pricopsi cu un parazit dacă bea apă nepotabilă. De gustibus. Aliniamentul este și el extins, acum el întinzându-se pe cele două axe cu care suntem de-acum obișnuiți: good-evil și law-chaos. Opțiunile continuă în 1985 cu suplimentul intitulat Unearthed Arcana unde facem pentru prima oară cunoștință cu clasa barbarian.
Moșu' ăsta vrea ne ia cu arcanu'.
Ei, dar iată că mai exista încă un motiv pentru lansarea acestei noi ediții, unul mai puțin plăcut. Cei doi creatori originali încep să aibă din ce în ce mai multe dispute, iar Gygax nedorind ca Arneson să mai primească drepturi de autor pentru D&D se hotărăște să folosească acest tertip pentru a-i tăia definitiv macaroana. Ca atare AD&D 1e are drept unic autor pe Gary Gygax. Au existat bineînțeles și litigii, și până la urmă Arneson reușește totuși să obțină câte 2% din fiecare vânzare. Este trist ce s-a întâmplat, însă trebuie să înțelegem că, dacă pentru noi D&D înseamnă un mod de recreere, pentru cei din conducerea TSR el reprezenta o afacere și principala sursă de venit, așa că nu e de mirare că în spatele culiselor au loc și astfel de manevre mârșave.
Tot în această perioadă TSR încep să publice și aventuri. Gygax inițial era îndoielnic în ceea ce privește fiabilitatea lor, însă după ce vede cât de mult succes au dezvoltatorii terți cu ele (și după ce le taie și lor macaroana, bineînțeles), decide că aventurile pot reprezenta o sursă importantă de venit. În anii ’70 și ’80 vor fi publicate numeroase aventuri cum ar fi Tomb of Horrors, The Temple of Elemental Evil, Against the Giants, sau Ravenloft. Apare de-asemenea și primul univers publicat în mod oficial și anume World of Greyhawk, campania lui Gygax, ce cuprinde personaje ce au dat numele multor vrăji cum ar fi Melf’s Acid Arrow sau Tenser’s Transformation.
”Dii, căluțule!” Universul Greyhawk rămâne până în zilele noastre însuși universul D&D, indiferent ce ar zice unii sau alții.
O altă sursă importantă de bani se dovediră a fi și romanele. Cele mai populare s-au dovedit a fi seria Dragonlance, concepută de Tracy și Laura Hickman, ulterior împreună cu Margarett Weiss. Apar și aventuri scrise în acest univers, însă din păcate ele pornesc un trend rău și anume liniaritatea excesivă a acestora, în contrast cu libertatea pe care o ofereau aventurile vechi.
Dragonlance, una din cele mai îndrăgite serii de romane fantastice, cu ilustrații de inegalabilul Larry Elmore.
AD&D 1e se dovedi un succes imens, alimentat parțial și de așa numita ”satanic panic”, iscată de dispariția și ulterior de suicidul unui adolescent pe numele de James Dallas Egbert III. Țap ispășitor fu declarat nimeni altul decât jocul cu beciuri și balauri al TSR. Cu toate acestea vânzările continuau să crească.
Jocuri video
Văzând succesul unor titluri precum Ultima sau Wizardry, TSR se trezesc și ei în sfârșit la realitate și se hotărăsc să licențieze jocul lor unei companii producătoare de jocuri video. După cum era și de așteptat clienți erau destui, printre care Origin Systems și Electronc Arts, însă în cele din urmă TSR va semna contractul cu firma Strategic Simulations, Inc. (SSI). Astfel în anul 1988 vede lumina zilei primul joc oficial Advanced Dungeons & Dragons 1e și anume Pool of Radiance, care va fi punctul de plecare pentru o lungă serie de jocuri ce folosesc același motor, toate la un loc purtând numele de Gold Box. Cel mai interesant dintre acestea este un joc numit Neverwinter Nights din 1991 care este primul joc D&D care se putea desfășura online, un pas extrem de important în evoluția jocurilor video!
