Alternative atunci când nu ai de ales
Muv-Luv Extra și Muv-Luv Unlimited sunt distribuite în cadrul unui singur pachet intitulat pur și simplu Muv-Luv. Dacă vă uitați pe saitul vndb.org veți vedea că la data scrierii acestui articol Muv-Luv Alternative se află pe locul patru în rândul celor mai apreciate romane vizuale din toate timpurile, în timp ce pentru a da de Muv-Luv va fi nevoie să dați foarte multe pagini până îl veți găsi. De fapt atunci când lumea zice „Muv-Luv” ea se gândește la Alternative deoarece acesta este capodopera întregii francize și sursa de obsesie a atâtor fani. Inițial toată trilogia trebuia lansată ca un singur roman vizual, însă deoarece Alternative s-a dovedit a fi aproape la fel de lung cât celelalte două la un loc, s-a luat decizia de a fi lansat separat.
Nu vreau să dezvălui prea multe pentru a nu strica surpriza, însă ce trebuie să știți este că Alternative duce mai departe povestea, extinde universul, și abordează și mai multe teme decât predecesorul său. Acum cred că este un moment bun să vă spun două vorbe și despre autor. Romanul este creația lui Kouki Yoshimune (pe numele real Yoshida Hirohiko), cel care cu un an mai devreme lucrase ca scenarist la un alt hit marca âge și anume Kimi ga Nozomu Eien, adaptat în 2003 și sub formă de anime purtând titlul de Rumbling Hearts. Ca un fapt divers, toate titlurile âge fac parte din același „univers” și împart chiar anumite personaje comune! Într-unul din interviurile sale, el a declarat că a creat Muv-Luv ca o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de tineri, mesajul fiind cel clasic japonez despre muncă și despre stoicism în fața adversităților vieții.
Pe lângă asta, unul dintre celelealte mesaje ale sale este aducerea în conștiința tinerilor despre precaritatea situației Japoniei, a cărei relativă siguranță se datorează în mare parte scutului protector american. Ca atare în Alternative sunt explorate și teme precum geopolitica, iar prima parte a volumului se învârte în jurul conflictului dintre oameni. În universul Muv-Luv America de Nord este cea mai puțin afectată de invazia extratereștrilor, iar apărarea planetei se află în cea mai mare parte în mâinile Națiunilor Unite și ale Statelor Unite. Aceasta creează fricțiune între SUA și restul țărilor rămase încă în picoare, ele aflându-se într-un statut de inferioritate față de americani. La asta se mai adaugă și conflictele intestine și lupta pentru putere din interiorul Japoniei, ceea ce pune sub semnul întrebării numeroase alte aspecte ale situației politice și ale viitorului. Dacă umanitatea reușește să câștige războiul, sunt oare cu toții de acord să accepte hegemonia americană? La urma urmei, cel mai mare dușman al omului tot omul rămâne, nu?
Scenele de acțiune sunt absolut intense! Luptele dintre roboți și extratereștri reprezintă unele din cele mai celebrate momente ale seriei. Scenele nu sunt doar ilustrate și descrise cu mult talent, însă ele vin mereu și cu o miză uriașă deoarece moartea poate surveni oricând și nici un personaj (poate cu excepția protagonistului, evident) nu este imun în fața nenoricirii. De-a lungul vieții am văzut și eu ceva animeuri mecha, sau de acțiune în general, și este impresionant cum un „amărât” de roman vizual bate la poponeață numeroase animeuri atunci când vine vorba de intensitatea scenelor de acțiune. Poate pe deoparte intervine aici și imaginația cititorului deoarece, prin natura mediului, el este nevoit să își închipuie singur o bună parte din evenimentele de pe ecran.
Ați observat probabil că până acum nu am spus mare lucru despre extratereștri. Am avut un motiv bine întemeiat pentru asta. Povestea este spusă prin ochii lui Takeru, așa că o bună bucată de vreme el nu interacționează cu ei în nici un fel decât prin intermediul unor instructaje și ale unor prezentări la sălile de curs. Nu voi spune prea multe pentru a nu strica plăcerea cititorilor de a-i descoperi singuri, însă cert este că sunt mai avansați tehnologic, mai numeroși, și cel mai grav dintre toate, sunt foarte misterioși. Deși conflictul durează de decenii, oamenii de știință nu au reușit să afle prea multe despre ei, lipsa de informații în ceea ce privește biologia și societatea lor constând un mare dezavantaj.
Cu toate că și Unlimited vine cu un ton mai serios, Alternative duce lucrurile într-o direcție de-a dreptul terifiantă. Extratereștrii își fac apariția foarte târziu, abia la jumătatea acestui ultim volum, iar acest moment este cel mai violent de până acum. Takeru conștientizează pentru prima oară cu adevărat brutalitatea și pericolul realității din care face parte. Acesta reprezintă și cel mai important punct de cotitură din viața sa, practic definind toată dezvoltarea sa lăuntrică ce va urma. Takeru nu este arhetipul eroului perfect, nici pe departe. Face greșeli, cade, se zbate, și în cele din urmă se ridică, mereu cu câte o cicatrice și mereu cu câte o lecție învățată. Am auzit și păreri ale unor oameni care nu-l simpatizează pe Takeru din cauză că face prea multe greșeli, însă tocmai datorită acestui fapt mi se pare un personaj mai uman și este cu siguranță unul dintre protagoniștii mei preferați din orice lucrare de ficțiune.
Nu totul este chiar atât de sumbru însă, existând și momente de respiro când ritmul acțiunii scade, iar personajele împreună cu cititorul au timp să se relaxeze. O temă importantă a romanului o reprezintă iubirea, și această poveste romantică stă cumva la baza întregii intrigi ajutând să umanizeze și mai mult personajele, și unele dintre cele mai memorabile și tragice momente au ca subiect dragostea. Alternative este un melanj perfect între mecha, SF, horror, acțiune, geopolitică, și poveste de dragoste, reușind să combine mereu cu succes toate aceste genuri. Mă voi opri cu recenzia lui Alternative aici deoarece vreau să las pe fiecare să descopere singur tot ce are de oferit această capodoperă.
Am zis capodoperă? Ei bine, și da, și nu. Dacă ar fi să fim cinstiți și să facem abstracție de finalurile sale repetitive, Unlimited este o poveste mult mai bine închegată, însă amploarea și intensitatea scenelor din Alternative fac să pălească orice neajunsuri ale sale. Printre reproșurile pe care i le-aș putea aduce reprezintă faptul că uneori e mult prea stufos, existând numeroase secțiuni care îl vor plictisi pe cititor cu expozițiunea, romanului plăcându-i să se lungească minute în șir descriind în cel mai minuțios detaliu planuri de atac sau aparatură militară. De exemplu există o scenă destul de lungă în care personajele descriu planul de atac din cadrul unui antrenament, ca mai apoi scena antrenamentului efectiv să fie rezumată la câteva linii de dialog. Un pic mai mult „show” și ceva mai puțin „tell” nu i-ar fi stricat. Deasemenea există și unele momente spre final unde o dă ușor înspre „cringe” cu anumite momente mai romantice, însă nu suficient de mult încât să fie complet penibile și să scadă din valoarea operei.
Spre deosebire de cele două volume precedente, Alternative este ceea ce se cheamă un „roman kinetic”, adică nu ai alegeri de făcut, povestea urmând o traiectorie liniară. Cu toate că există anumite „alegeri” pe care le poți face pe parcurs, acestea nu afectează povestea decât foarte discret spre final așa că puteți alege ce vreți. Finalul în sine este perfect. În el se converg maiestuos toate elementele și temele ce au fost abordate de-a lungul seriei și se dau răspuns tutror întrebărilor care au fost puse pe parcurs. Mai mult de cât atât, pe măsură ce te adâncești în Alternative începi să realizezi că de fapt Extra și Unlimited nu sunt nimic altceva decât o imensă „armă a lui Cehov” și că toate evenimentele care s-au precedat până acum au un rol de jucat în cadrul narațiunii.
Este tot ceea ce mi-am dorit vreodată de la o poveste. Afli inclusiv răspunsuri legate de extratereștri, însă acestea dau la rândul lor naștere unor alte întrebări, ceea ce este genial deoarece pe deoparte curiozitatea cititorului este satisfăcută, dar lasă o portiță deschisă către alte mistere și astfel extratereștrii rămân în continuare o enigmă. Am zis că finalul este perfect, însă după finalul propriuzis mai rămâne epilogul, adică un segment de vreo 30-45 de minute care încheie efectiv povestea. Părerile vizavi de acesta sunt foarte împărțite, iar eu mă aflu în tabăra celor care cred că a fost o greșeală, însă într-un fel înțeleg de ce autorul a optat pentru el. Mai multe nu zic. Vouă s-ar putea să vă placă.