Micromașinuțe încinse

Articol publicat de Ion la data de 29 septembrie 2024.

(Acest articol se regăsește în format video pe vechiul meu canal. Dacă doriți să îl vizionați apăsați aici.)

A fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, o sală de jocuri într-un cartier undeva prin Constanța. Plasată strategic în apropierea unei școli, desigur. Era cam la, să zicem 3 minute de mers și cam, știu eu, 1 minut de alergat poate, iar eu în fiecare pauză împreună cu alți trei colegi o zbugheam din clasă de îndată ce suna clopoțelul ca niște buni câini pavlovieni ce eram. Destinația: sala! Nu ca să ne jucăm ci ca să ne uităm la alții cum se joacă. Era un fel de let's play antediluvian, dacă stau mai bine să mă gândesc. Aveam și eu calculator acasă dar sala parcă avea un farmec anume, cu lumina ei difuză și norii ei groși din fum de țigară. Și ce mai minunății avea acest templu al jocurilor: Starcraft, Age of Empires, Quake, Atomic Bomberman, Carmageddon și Need for Speed 2 Special Edition și încă un joculeț cu mașini de care m-am îndrăgostit instantaneu în secunda în care am zărit mașinuța de poliție pe traseul Snake Island. În clipa aia mi-am zis: trebuie să fac rost de jocul ăsta! Și așa am și făcut. Nu mai știu exact cum, probabil mi-a împrumutat un coleg un CD cu jocuri pira... ăă originale cum se purta pe vremuri.

Mamaia Drift.

Jocul este oarecum legendar pentru o anumită categorie de vârstă. Mai toți am auzit de el și chiar l-am și jucat și l-am apreciat, însă jocul nu a primit niciodată vreo continuare. Nu știu dacă e din cauză că nu s-a vândut bine. Luând în considerare popularitatea sa la acea vreme, ai tinde să crezi că a fost un succes răsunător, sau poate că succesul său s-a limitat doar la copii piratate în sălile de jocuri din Europa de Est. Compania producătoare a intrat în obscuritate. Se numea Unique Development Studios, o firmă suedeză care astăzi nu mai există și care aparent era oarecum specializată pe jocuri arcade de curse.

Salvarea în acțiune.

Ignition urmează tradiția unor jocuri precum Micro Machines sau Death Rally, simpatice joculețe de curse unde conduci mașini mărunte prin medii cât mai zglobii și colorate. Mașinile pe care le ai la dispoziție sunt foarte variate: mașini de poliție, ambulanțe, camioane, broscuțe, și chiar și autobuze de-alea galbene americane. Fiecare vine cu propriile caracteristici cum ar fi accelerația sau viteza, însă în experiența mea cea mai importantă dintre toate este aderența. Adeseori mașina câștigătoare este cea care reușește cel mai bine să străbată traseele și să se ciocnească cât mai puțin de pereți. Vehiculele nu au arme, în schimba ai o abilitate numită chiar ”Ignition” care-ți acordă un bonus de viteză și pe care va trebui să înveți să o stăpânești și să memorezi porțiunile de traseu cele mai drepte.

Pârtieeeeee!!!

Și că tot veni vorba, traseele sunt, după cum am spus, foarte vioaie și se desfășoară într-o gamă variată de medii: munți, deșerturi, insule tropicale, sau orașe în noapte, fiecare cu propria serie de pericole, de la trenuri, tornade, avalașe, sau chiar vulcani. Singurul punct slab este numărul mic de trasee disponibile, doar vreo 8 în total. Este adevărat că le poți juca și în oglindă, însă nu și în sens învers din cauza modului în care sunt concepute. Modurile de joc sunt cele obișnuite: single race, time trial și campionat, acesta din urmă permițând deblocarea unor mașini și trasee suplimentare. Și ca orice joc de curse care se respectă mult îndrăgitul mod split screen își face și el apariția, și sunt sigur că a oferit nenumărate ore de distracție multor amici.

În ochiul ciclonului.

Ignition este un clasic al genului care chiar dacă nu a adus nimic nou, ne-a oferit nouă, generațiilor mai vârstnice, o experiență de neuitat. Poate că și unii dintre cititorii mai tineri ai acestui articol îi vor da o șansă acum că au aflat despre el și poate că vor descoperi cum ne distram noi cu jocurile acum mai bine de 25 de ani...

O broscuță a cărei soartă este pecetluită.