Odă pentru '99, cel mai bun an din istoria jocurilor pentru PC.

Articol publicat de Ion la data de 07 septembrie 2024.

Cred că fiecare dintre noi are anumiți ani sau anumite perioade pe care le consideră ca fiind apogeul jocurilor video. De multe ori acestea se întâmplă să coincidă cu perioada când fiecare dintre noi a descoperit jocurile. Este și perfect normal. Nostalgia este un drog extrem de puternic. Primele jocuri cu care luăm contact când suntem tineri sunt și care ne definesc poate pentru totdeauna gusturile în materie de jocuri. Se poate întâmpla ca niște jocuri care din punct de vedere obiectiv sunt niște mediocrități să fie și preferatele noastre, doar pentru că ele sunt primele pe care le-am butonat. Se poate întâmpla însă să fim mai norocoși iar cele două lucruri să coincidă, adică perioada pe care am prins-o în tinerețe să fie și cea mai bună din punct de vedere al calității jocurilor. Eu consider anii '90 până pe la jumătatea anilor 2000 ca fiind epoca de aur a jocurilor de PC, iar anul 1999 ca fiind apogeul acestora. În rândurile următoare voi încerca să aduc 30 de argumente pentru care anul 1999 reprezintă anul cu cea mai mare densitate de capodopere pe megabyte pătrat.

Voi împărți aceste 30 de jocuri câte 10 în 3 categorii:

1. Capodoperele. Acestea sunt jocurile care au dus game-designul la rang de artă, și care fie reprezintă vârful genului respectiv care nu au mai fost niciodată egalate, fie reprezintă unul dintre reprezentanții de top ai genului. Pur și simplu nu te poți numi gamer dacă măcar nu ai butonat măcar puțin aceste titluri.
2. Hiturile. Acstea sunt jocurile de top ale anului 1999 care, cu toate că nu sunt sufiecient de reușite încât să fie considerate capodopre, sunt totuși jocuri pe care nimeni nu are voie să rateze, mai ales fanii genului respectiv. Dacă ar fi fost lansate astăzi, oricare dintre ele ar fi putut fi considerate jocul anului.
3. Subiectivele. Cu toate că nu sunt chiar de top, și nu poți învinovăți pe cineva că nu știe de ele, aceste jocuri mi-au lăsat mie personal o impresie foarte bună. Toate cele din această categorie mi-au oferit, și încă îmi oferă, nenumărate ore de distracție, și sunt niște jocuri la care mă întorc mereu cu plăcere. Este topul meu 10 pur subiectiv.

Jocurile vor fi plasate în ordine alfabetică, nu de alta dar chiar nu știu cum altfel aș putea să le plasez pentru că oricare dintre ele ar putea fi pe primul loc. Credeți-mă că mi-a fost extrem de greu să înghesui 30 de jocuri, mai ales în prima categorie. Sper să nu se supere nimeni că jocul lor preferat din 1999 nu se află acolo! :) Cu acestea fiind spuse să începem!

Capodoperele

1) Age of Empires II: The Age of Kings

Regii nu pier niciodată.

Cu toate că pentru mine primul Age of Empires reprezintă unul dintre jocurile mele de suflet și care într-un top 5 personal clar și-ar putea găsi un loc, trebuie să rămân obiectiv și să recunosc că al doilea joc din serie îi este net superior. Ensemble Studios a luat formula primului titlu și au îmbunătățit fiecare aspect al său, de la grafică, la interfață, pathfinding, și gameplay în general, Age of Empires 2 este un absolut deliciu din toate punctele de vedere. Acest joc vechi de 25 de ani nu numai că este jucat în continuare de fani, dar el primește în continuare conținut oficial din partea diviziei de jocuri a Microsoft. Este un joc nemuritor. Dacă nu l-ați jucat niciodată TREBUIE să puneți mâna pe el, mai ales că versiuna remasterizată rulează perfect pe sistemele de operare actuale!

2) Heroes of Might and Magic III

Jocul #1 al Europei de Est.

Heroes 3, cum este numit în mod afectiv de către comunitate, este jocul unei întregi generații de est-europeni. Absolut toți oamenii din acest colț de lume l-au butonat. În Rusia a atins rangul de obsesie, iar comunitatea de acolo scoate inclusiv astăzi conținut pentru el, poate cel mai faimos fiind modul Horn of the Abyss. Heroes 3 este progresia logică a unei formule începute hăt în negurile veacurilor, în anul 1990 cu King's Bounty, dezvoltat de îndelung regretata New World Computing. Nouă facțiuni, zeci de unități, zeci de îndeletniciri, sute de unități, conținut care să te țină lipit de fața monitorului decenii la rând! Nici nu e de mirare că a atins acest statut de cult. Personal eu prefer alte serii de strategii pe tură fantasy, dar succesul și valoarea acestui joc este de netăgăduit. Poate că slavii, și est-europenii în general, nu se înțeleg între ei în multe privințe, dar un lucru este sigur: Heroes 3 este jocul care ne unește pe toți!

3) Homeworld

O operă spațială demnă de a rivaliza cu giganții SF.

La fel cum există unele trupe muzicale ce au albume de debut strălucite, așa și Relic Entertainment intră în scena jocurilor cu un produs de excepție și anume Homeworld. Cu toate că au mai existat și înainte jocuri de strategie tridimensionale, Homeworld duce luptele în spațiul 3D la un cu totul și cu totul alt nivel. La propriu. Acțiunea are loc într-un spațiu (hehe) complet tridimensional unde luptele se duc pe toate cele trei axe, astfel adăugând o nouă dimensiune strategiei. Iar asta nu este tot. Jocul mai vine și cu o poveste palpitantă despre pierdere, răzbunare, și regăsirea drumului spre casă. Este cu siguranță una dintre cele mai impresionante campanii dintr-un RTS făcute vreodată, însă și una din cele mai grele. Cinematicele și muzica sunt și ele de excepție. Având un buget limitat, studioul s-a mulțumit fie cu filmulețe in-engine, fie cu niște ilustrații alb-negru de o realizare artistică cu totul și cu totul deosebită, aducând aminte de stilul manga, iar replicile și vocile sunt și ele de cea mai înaltă calitate. Homeworld este cu siguranță una din cele mai grozave opere spațiale create vreodată și nici un fan al genului SF nu are voie să îl rateze!

4) Jagged Alliance 2

Complexitate și strategie marca SirTech.

Sir-Tech nu este doar responsabilă pentru punerea pietrei de temelie a genului RPG cu Wizardry: Proving Grounds of the Mad Overlord din 1981, însă ea a mai rămas în istorie și pentru seria lor de jocuri de tactică pe ture, Jagged Alliance. La fel ca și AoE 2 de mai sus, și JA 2 repetă formula primului joc și îi îmbunățește toate aspectele. Acțiunea are loc pe o mică insulă tropicală numită Arulco, unde o româncă (!!!) pune mâna pe frâiele puterii și transformă țara într-o dictatură. Tu ești liderul unei grupe de mercenari ce are ca scop eliberarea insulei și înlăturarea dictatoarei. Opțiunile strategice sunt impresionante, jocul oferind cel mai complex sistem de lupte pe ture de la X-Com: UFO Defense încoace. Fiecare mercenar pe care îl puteți recruta are propria voce și personalitate, ceea ce îi face pe fiecare în parte să fie memorabil în felul său. Împreună cu bătrânul X-Com și cu mai tinerelul Silent Storm, Jagged Alliance 2 face parte din ”sfânta treime” a jocurilor tactice pe ture a cărui calitate nu a mai putut fi egalată niciodată!

5) Planescape Torment

Ce poate schimba natura unui om?

Jocul celor de la Black Isle Studios este creația unui anume Chirs Avellone (poate ați auzit de el) care atunci când s-a înhămat la acest proiect și-a propus să creeze un RPG care să dea peste cap toate stereotipurile acestui gen. Joci rolul lui ”The Nameless One”, un cadavru ambulant nemuritor, ce se trezește într-o zi pe patul unei morgi, înconjurat de zombi și de un craniu plutitor foarte vorbăreț. Scopul tău este nimic altceva decât redobândirea muririi (nu știu dacă este un cuvânt), iar pentru aceasta trebuie să parcurgi misteriosul oraș Sigil, un loc aflat la intersecția universurilor, unde își fac sălașul tot felul de creaturi și personaje care mai de care de stranii și de colorate. Este o experiență narativă cu totul și cu totul de neuitat, jocul oferindu-ți o multitudine de alegeri pe care să le faci, și astfel să șlefuiești tu personalitatea lui The Nameless One. Este unul dintre FOARTE puținele jocuri unde ai șansa de a fi cu adevărat malefic, dacă vrei. Cu toate că gameplayul nu se ridică la nivelul scriiturii, Planescape Torment rămâne în continuare un adevărat clasic al genului, și după părerea mea cea mai tare poveste spusă vreodată în vreun RPG non-japonez!

6) Quake 3

Deathmatchul dus la rang de artă.

Am stat să mă gândesc pe care dintre cei doi mari coloși ai genului FPS din anul 1999 să pun în acest top. Inițial mă gândeam să pun aici doar Unreal Tournament și să introduc Quake 3 în categoria următoarea, însă mi-a fost teamă să nu încep vreun război. În orice caz, jocul celor de la id Software rămâne chiar și astăzi un joc de referință atunci când vine vorba de șutăr de multiplayer, el fiind jucat chiar și astăzi cu aceeași ardoare de acum 25 de ani, fie în varianta originală pe cine știe ce servere obscure, fie într-o variantă mai ”actuală” prin intermediul lui Quake Live. Cu toate că personal am regretat absența unei componente singleplayer, nu am cum să nu apreciez jocul pentru ceea ce reprezintă în domeniul multiplayerului. Dar fie vorba între noi, eu voi prefera pentru totdeauna Unreal Tournament! :-)

7) Sid Meier’s Alpha Centauri

Civilization, dar filosofic.

Știm cu toții cum se poate încheia o partidă de Civilization: primul jucător care lansează cu succes o expediție spre sistemul Alpha Centauri câștigă! Dar oare nu v-ați întrebat oare ce s-a întâmplat de fapt cu această expediție? Ei bine, jocul celor de la Firaxis încearcă să dea răspunsul la această întrebare prin intermediul uneia dintre cele mai bine spuse povești hard SF! Poveste? În Civilization? Da! Cu toate că o partidă de Alpha Centauri se desfășoară cam la fel ca și una de Civ, în spatele jocului se află o întreagă intrigă în jurul căreia se învârte universul său. La bordul navei are loc o gâlceavă, iar echipajul se împarte în șapte facțiuni, nu în funcție de naționalitate sau etnie, ci în funcție de filosofia cu care se regăsește: capitalism, comunism, ecologism, etc. Liderii acestor facțiuni sunt personaje nu stereotipale, așa cum ar părea la prima vedere, ci arhietipale, ele venind cu propria lor personalitate și principii de viață cu care fiecare jucător va putea, măcar parțial să rezoneze. Acesta este un joc unde se vede clar că dezvoltatorii săi au avut parte fie de o educație aleasă, fie aveau interese intelectuale, deoarece jocul abundă în filosofie, și adesea se fac referințe fie la texte filosofice, fie la istorie, fie la literatură. Și când te gândești că la urma urmei jocul nu e nimic altceva decât un tabel de calcul cu grafică! La asta dacă mai adăugăm și un gameplay de o profunzime rar întâlnită, rezultă unul dintre cele mai tari jocuri de strategie pe ture create vreodată, și cu siguranță cel mai bun joc Civilization!

8) System Shock 2

Cum poți provoca o mașinărie perfectă și nemuritoare?

Cu toată nebunia asta legată de inteligența artificială, nu este absolut nimic de mirare că și jocurile video ating acest subiect. Unul dintre cele mai faimoase exemple în acest sens este seria System Shock, dezvoltată de legendarul studio Looking Glass, unul dintre greii game-designului din anii ’90. În cel de-al doilea joc al seriei, jucătorul intră în pielea unui membru al echipajului navei spațiale Von Braun. Te trezești din somnul criogenic în mijlocul haosului: toate sistemele navei sunt avariate, echipajul lipsește aproape cu desăvârșire, iar locul lor este luat de niște hidoase creaturi care ucid cu sânge rece tot ce le stă în cale. Norocul tău este că o persoană binevoitoare este dispusă să te ajute să scapi de acest coșmar... System Shock 2 este unul dintre cele mai tari jocuri făcute vreodată. Punct. Pe lângă povestea palpitantă, jocul mai vine și cu un sistem de RPG complex cu ajutorul căruia vei putea să îți făurești avatarul după propriul plac. Armele, hackingul, cercetarea, sau puterile psihotronice, toate aceste unelte îți vor fi indispensabile la bordul Von Braun dacă vrei să scapi cu pielea curată. Dacă credeați că jocurile Bioshock sunt inedite, atunci aflați că ele nu reprezintă nici măcar 50% din genialitatea lui System Shock 2!

9) Unreal Tournament

Șutăreală în multiplayer la nivelul următor.

Unreal a fost unul dintre cele mai șmechere șutăre create până la acea dată, campania sa de single player putând chiar și astăzi să reprezinte un etalon în ceea ce privește level design și atmosferă. Jocul avea totuși o hibă; partea de multiplayer lăsa mult de dorit, și nu putea în nici un caz să țină pasul cu titanii de la acea dată, Quake și Quake 2. Ca atare, Epic Mega Games își vor lua revanșa cu vârf și îndesat lansând un an mai târziu un joc dedicat exclusiv modului de multiplayer, și anume Unreal Tournament. Jocul vine cu o tonă de conținut, aducând pe lângă banalele deathmatch sau capture the flag, moduri de joc precum double domination sau assault, astfel insuflând idei noi într-un gen care risca să stagneze. UT99, cum e denumit de unii, a rămas și astăzi unul dintre cele mai îndrăgite jocuri de multiplayer făcute vreodată, și personal mi-am petrecut nenumărate ore în el împotriva boților jucând ”campania” sa. Pur și simplu EPIC!

10) Worms Armageddon

Hai să ne jucăm cu râmele.

Aveam atât de multe opțiuni încât mi-a fost greu să aleg doar 10 jocuri pentru această categorie, însă până la urmă am decis să introduc aici unul dintre cele mai îndrăgite jocuri de multiplayer făcute vreodată. Worms Armageddon reprezintă, într-un fel, apogeul formulei Worms, iar Team17 pare să fi înțeles și ei acest lucru. Jocul vine cu TONE de conținut: misiuni, hărți, arme, powerupuri, toate spre crearea unui haos de nedescris. Este unul din cele mai bune jocuri de jucat la un LAN party. De fapt, fiind un joc pe ture, el poate fi jucat și mai mulți la același calculator, și sunt sigur că nu sunt singurul care s-a distrat ore și ore de-a rândul cu prietenii, trăgând cu agheul, aruncând grenade, sau lansând oi în capul viermilor inamici. Grafica sa 2D frumos colorată îi va asigura pentru totdeauna jucabilitatea, iar vocile nostime ale viermilor ne vor aduce mereu un zâmbet pe buze. Este cu siguranță unul dintre acele jocuri care nu va îmbătrâni niciodată!

Hiturile

1) Aliens vs. Predator

Starcraft, dar la persoana întâi.

Cu un an mai devreme Starcraft a luat lumea strategiilor cu asalt, reușind să se deosebească decisiv față de concurență prin implementarea a trei rase, total diferite, dar în același timp și echilibrate. Apoi niște oameni s-au gândit: dacă tot șutărele sunt cel mai popular gen, atunci de ce să nu luăm conceptul lui Starcraft și să îl implementăm la persoana I? Bine, nu știu dacă decizia a fost luată chiar așa cum îmi imaginez eu, însă cert este că studioul Rebellion Developers este responsabil pentru crearea unuia dintre cele mai originale șutăre făcute vreodată. Inspirat din benzile desenate cu același nume, AvP îți oferă trei campanii mari și late unde poți juca fie ca Marine, fie ca Alien, fie ca Predator, fiecare dintre ei având atât avantaje și dezavantaje, cât și propriul lor mod de luptă și de deplasare. Marineru’ este cel mai fragil, însă dispune și de arsenalul cel mai distructiv. Alianu’ e și el destul de plăpând, însă compensează prin agilitatea sa ce îi permite să se deplaseze inclusiv pe pereți. În fine, Predatoru’ este poate cel mai versatil, el având arme oarecum puternice, dar și o manevrabilitate superioară oamenilor. Poate elementul cel mai interesant este reprezentat de modurile de văz pe care le au fiecare dintre cele trei rase, ceea ce aduce un plus de tactică luptelor. Multiplayerul? Bestial! Păcat că găsești așa de greu servere în ziua de azi, însă dacă aveți șansa de a-l juca în mai mulți nu aveți voie să o ratați!

2) Age of Wonders

Mai complex și mai ingenios decât Heroes.

Considerat de cei mai neștiutori drept ”clonă de Heroes”, Age of Wonders este de fapt un joc fantasy de strategie pe ture care nu are mai nimic în comun cu celebra serie. Principala sursă de inspirație a jocului celor de la Triumph Studios este de fapt venerabilul Master of Magic. Ca atare aici găsim elemente de RPG, cum ar fi creare de avatar, dobândirea de puncte de experiență și investirea lor în abilități și aptitudini, dar și un sistem de lupte foarte complex ce ține cont de distanță, obstacole, manevrabilitate, șamd. Jocul oferă o gamă largă de oportunități tactice atât în luptă cât și pe harta strategică, deoarece poți cerceta vrăji, poți duce relații diplomatice, și poți chiar modifica inclusiv terenul! Dacă mai adăugăm și două campanii non-lineare ce vin cu alegeri și consecințe ce vor determina soarta războiului, rezultă un joc pe care nici un fan al genului nu are voie să îl rateze!

3) Command & Conquer: Tiberian Sun

Kain TRĂIEȘTE!

În anul 1992 Westwood Studios avea să schimbe pentru totdeauna lumea jocurilor cu hitul lor Dune 2, cel care avea să pună bazele unui nou gen de jocuri care a luat mințile a milioane de jucători din anii ’90, și anume strategiile în timp real. Dacă ar fi să ignorăm expansiunile, Tiberian Sun este cel de-al treilea titlu important din cadrul faimoasei serii Command & Conquer. Jocul urmează în continuare povestea SF post-apocaliptică din acest univers, cu lupta dintre GDI și NOD asupra hegemoniei Pământului. Gameplayul aduce multe îmbunătățiri față de jocurile predecesoare, poate cea mai importantă adăugire fiind suprapunerea a două planuri unul peste celălalt, adică mai pe românește posibilitatea unităților de a trece pe sub poduri, cât și abilitatea unor unități de a săpa pe sub pământ, ceea ce face orice jucător NOD un oponent de temut. Și că tot veni vorba, cinematicile sale au făcut la vremea sa istorie, dezvoltatorii cooptând actori foarte îndrăgiți la acea perioadă, cum ar fi James Earl Jones în rolul generalului James Solomon, Michael Biehn în rolul comandantului Michael McNeil, și bineînțeles Joseph D. Kucan în rolul maleficului Kane!

4) Dungeon Keeper 2

Este bine să fii rău.

Este bine să fii rău. Cam acesta ar fi mottoul celor două jocuri ale seriei celor de la Bullfrog Productions, o companie care de-a lungul istoriei sale a lansat jocuri care mai de care mai trăsnite, ce se detașau clar de șabloanele deja existente ale concurenței. Dungeon Keeper 2 te pune rolul unui așa numit ”keeper”, un fel de ucigă-l-toaca ce domnește adânc în măruntaiele pământului. Scopul tău este acela de a rezista atacurilor forțelor binelui, săpând labirinte, populându-le cu creaturi, construind camere și împânzindu-le cu capcane. Totuși jocul nu se vrea a fi luat în serios, el fiind mai mult o comedie neagră unde jucătorul își poate da frâu liber impulsurilor sale mai întunecate. >:-) Nu l-am jucat la vremea sa, ci mulți, mulți ani după și țin minte că pur și simplu am devorat campania, care vine cu misiuni care mai de care mai diverse ce nu te lasă nici o clipă să te plictisești. Fanii sunt împărțiți, unii preferându-l pe primul, iar alții pe al doilea, dar cert este că Dungeon Keeper 2 este una din cele mai originale jocuri de strategie/manageriale ale tutor timpurilor!

5) Legacy of Kain: Soul Reaver

Niște vampiri care nu strălucesc.

Vampiri, sânge, întuneric, moarte, și foarte multe cutii de împins. Cam așa s-ar descrie cel mai bine jocul celor de la Crystal Dynamix, Legacy of Kain: Soul Reaver. Acesta este al doilea joc al seriei Legacy of Kain și mută perspectiva din una izometrică tip sus-jos la una la persoana a 3-a în stiul lui Tomb Raider. Având-o pe Amy Henig ca scenarist principal, Soul Reaver, și seria în general, se bucură de una dintre cele mai ilustre povești spuse vreodată în gaming. Pe parcursul aventurii jucătorul trebuie să îl ajute pe Raziel să se răzbune împotriva lui Kain pentru răul pe care i l-a făcut. Filmulețul de introducere al acestui joc este unul dintre cele mai tari făcute vreodată, după părerea mea doar cel din Starcraft: Brood War fiindu-i superior ca realizare artistică. Gameplayul vine cu o mecanică extrem de interesantă unde Raziel poate călători atât în prezent cât și în trecut, peisajul și geometria nivelelor schimbându-se în funcție de epocă și astfel permțându-i să rezolve diverse puzzleuri. Este un joc, și o serie, pe care nici un iubitor de jocuri de acțiune nu are voie să o rateze, măcar pentru a ne a aduce aminte că la un momentdat până și vampiri au fost heterosexuali!

6) Might and Magic VII: For Blood and Honor

Sânge și onoare într-un clasic al genului.

După succesul din anul anterior cu Might and Magic VI: The Mandate of Heaven, New World Computing revine din nou în universul Might and Magic cu al șaptelea joc și anume For Blood and Honor. Gameplayul este în esență cam același: creezi patru personaje pe care le controlezi simultan dintr-o perspectivă la persoana întâi, iei cuesturi, omori monștri, capeți experiență, explorezi lumea, și găsești comori. Spre deosebire de jocul anterior, aici revine posibilitatea de a fi și alte rase în afară de oameni, și readaugă unele clase mai vechi cum ar fi ranger sau thief. Povestea este deasemenea un pic mai personală, jucătorul întruchipând un grup de personaje ce moștenesc o feudă peste care sunt nevoiți să domnească și să jongleze între două puteri vecine, Erathia, regatul oamenilor pe de o parte, și AvLee, regatul elfilor pe de alta. La un moment dat jocul te pune să alegi calea pe care vrei să urmezi, pe cea a Binelui sau pe cea a Răului, alegerea ta determinând finalul său! Cu toate că temnițele nu mai sunt chiar atât de epice precum cele din Mandate of Heaven, For Blood and Honor este unul dintre punctele de vârf al seriei pe care absolut nici un fan nu are voie să îl rateze! Am menționat oare că vine și cu un minijoc foarte tare numit Arcomage?

7) Need for Speed: High Stakes (Road Challenge)

Nevoia de viteză este în sfârșit satisfăcută.

Puteți să vă închipuiți că a existat o vreme când Electronic Arts făcea jocuri bune și când sigla lor pe cutia unui joc era ca o parafă ce garanta calitatea jocului respectiv? Știu, este greu de crezut, dar este adevărat! Una dintre cele mai îndrăgite serii ale anilor ’90 a fost cu siguranță Need for Speed. De fapt, dacă e să fim sincer, acest nume era practic sinonim cu ”joc de curse pe PC”, concurența în domeniu fiind în general destul de slăbuță. Cel de-al patrulea joc, High Stakes (sau Road Challenge cum mai este cunoscut aici pe vechiul continent), este probabil punctul de maximă glorie al formulei începută încă din primul joc: mașini bengoase, trasee superbe, adrenalină cât cuprinde! Spre deosebire de al doilea și al treilea joc, High Stakes revine la ideea de ”simulare” din primul joc. Bine, jocul tot arcade este, însă au fost făcute o serie de modificări care îl îndreaptă spre această direcție. Cel mai important lucru fiind un model de daune, care cu toate că nu este la fel de sofisticat ca cel din Carmageddon (deh, mașini licențiate...), aduce totuși o schimbare de gameplay binevenită. La asta se mai adaugă și un mod de carieră foarte distractiv un primești bani câștigând curse pe care ulterior îi investești în mașini noi, piese superioare, și nu în ultimul rând foarte multe reparații. Need for Speed: High Stakes este cu siguranță cel mai reușit joc NFS până la acea dată și poate fi recomandat oricui dorește mașini de revistă și viteză nebună!

8) Outcast

O aventură de neuitat.

În ziua de azi jocurile open world sunt ceva extrem de banal, care mai de care mai generice și mai obosite. Parcă nu mai scăpăm de ele. În 1999 însă, o mică companie belgiană pe numele de Appeal lasă o lume întreagă cu gura căscată, lansând pe piață un joc absolut fascinant și anume Outcast. Joci rolul lui Cutter Slade, un soldat de elită al cărui scop este acela de a escorta un grup de cercetători a căror misiune este de a călători într-o dimensiune paralelă pentru a opri distrugerea pământului. Slade trebuie să interacționeze cu populația indigenă ce este oprimată de un tiran pe nume Fae Rhan. La schimb, ei îl vor ajuta să își ducă misiunea până la capăt. Jocul este de-a dreptul fantastic, atât la propriu cât și la figurat. Dezvoltatorii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a crea o experiență cât mai imersivă pentru jucător, de la sistemele de gameplay, și până la personaje și poveste. Outcast este o aventură SF de neuitat, în spiritul clasicelor pulp gen Buck Rogers. Orice iubitor de SF trebuie neapărat să joace acest titlu!

9) Pharaoh

Egiptul antic precum o pictură în mișcare.

Anul 1999 a fost extrem de darnic pentru iubitorii de strategii manageriale, iar Impressions Games nu ne-a dezamăgit nici de această dată. Caesar III a fost un joc cu adevărat grozav, însă Impressions s-au întrecut pe ei înșiși cu următorul lor joc și anume Pharaoh. Acțiunea are acum loc în Egipt, însă Pharaoh e cu mult mai mult decât o simplă clonă de Caesar 3. Dezvoltatorii au pus un mare accent pe imersiune și fidelitate istorică, iar astfel Pharaoh este un joc care te face să te simți chiar acolo în anticul Egipt, în deșertul nesfârșit sub un soare necruțător. Nilul este pus și el în prim plan, practic toată societatea vechilor egipteni învârtindu-se în jurul acestui imens fluviu dătător de viață. Și bineînțeles cum ai putea avea un joc în anticul Egipt fără piramide? Jucătorul are adeseori misiunea de a ridica falnice monumente menite să dăinuie pentru veșnicie. Pharaoh este cu siguranță cel mai reușit titlu din întreaga serie și jocul pe care îl joc în fiecare an în timpul celor mai fierbinți zile de vară!

10) Rollercoaster Tycoon

Mega distracție cu parcuri de distracție.

În anul 1994 Chris Sawyer dă lumea jocurilor peste cap lansând unul dintre cele mai îndrăgite jocuri ale tuturor timpurilor, și anume ce altceva decât Transport Tycoon. Legenda spune că Sawyer dorea să realizeze o continuare pentru acest joc, însă între timp el dobândește o pasiune (poate nesănătoasă) pentru parcuri de distracții. Astfel ia naștere un titlu absolut legendar: Roller Coaster Tycoon. Este unul dintre jocurile pe care le tot joc din când în când de 25 de ani încoace. Pur și simplu a fost dragoste la prima vedere. Scopul jocului este, bineînțeles, acela de a construi parcuri de distracții. Jocul vine cu o TONĂ de conținut, și astfel jucătorul este liber să își dea frâu liber imaginației și să construiască parcul visurilor sale. Serios, dacă vedeți de ce e în stare să facă comunitatea rămâi cu gura căscată. Singurele două hibe ar fi că nu există generator de hărți aleatoare și nici nu poți controla viteza simulării, însă chiar și așa Rollercoaster Tycoon este unul dintre cele mai simpatice jocuri făcute vreodată și nu cunosc pe NIMENI care să-l fi jucat și să nu-i fi plăcut!

Subiectivele

1) Darkstone

Diablo acum și în 3D.

Să vă fac o destăinuire care pesemne că pe mulți îi va șoca: nu am fost niciodată un fan Diablo. L-am jucat și mi-a plăcut, dar dacă ar fi să aleg în a juca jocul celor de la Blizzard și a juca una din nenumăratele sale clone, cel mai probabil că aș alege o clonă. Una din cele mai reușite clone de Diablo din acea perioadă a fost cu siguranță Darkstone, produs de franțujii de la Delphine Software. Acesta transpune practic ideea lui Diablo într-un mediu pe deplin 3D. Sigur, în ziua de azi grafica sa arată destul de șifonată în comparație cu jocurile 2D din acea perioadă, însă eu zic că are șarmul său, mai ales că melodia sa este de neuitat. Gameplayul este clasic: controlezi un personaj, îl echipezi, omori monștri, explorezi catacombe generate aleator, găsești aur și obiecte, și bineînțeles devii mai puternic. Am zis oare că controlezi un personaj? Am greșit. De fapt poți crea și controla până la două simultan. Dacă vă gândiți că asta înseamnă că jocul are co-op ați ghicit perfect! Și asta cu vreo 15 ani înainte de Divinity: Original Sin!

2) Drakkan: Order of the Flame

Lupte călare pe dragoni.

Cine oare nu a auzit de Lara Croft? Cred că până și bunicii noștri știu de ea. Dar nu mulți știu că acum 25 de ani a mai existat o fătucă cu codiță ce a furat inimile tinerilor gameri. Drakan: Order of the Flame este titlul de debut (deja sesizez un tipar aici) al firmei americane Surreal Software. Rynn locuiește într-un sătuc de munte, însă viața ei este dată peste cap în momentul o hoardă de orci le jefuiește satul și îl răpesc pe fratele ei mai mic. Misiunea lui Rynn este, evident, cea de a-l salva pe fratele său din ghearele dușmanilor. Ajutată de dragonul Arokh, Rynn va trebui să călătorească prin lumea jocului, ucigând hoarde de inamici, colectând arme și comori, și rezolvând din când în când niscavai puzzleuri. Luptele corp la corp sunt un pic cam stângace, însă nu-i nimic, deoarece călare în zbor pe Arokh, puterea de foc îți crește în mod exponențial, suflarea de foc al fiorosului dragon preschimbând pe oricine în scrum. Și asta cu vreo 10 ani înainte de Divinity 2: Ego Draconis!

3) Gruntz

Strategie și puzzleuri într-un pachet haios.

Cred că mulți dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, sunteți familiari cu compania Monolith Productions. Cu siguranță cel mai relevant nume pentru un jucător modern este seria F.E.A.R., însă ce-ar fi dacă v-aș zice că nu toate jocurile produse de această companie sunt la fel de violente? Ei bine, Gruntz este un joc poate chiar diametral opus ca tematică și gameplay de seria mai sus amintită. Cred că jocul s-ar putea descrie cel mai bine drept o combinație extrem de simpatică între strategie în timp real și joc de puzzle. Pe parcursul a nenumărate nivele, jucătorul trebuie să îi ajute pe micuții gruntzi să rezolve puzzleuri și recupereze câte un cataroi fermecat pe care să-l ducă la capătul nivelului, acolo unde regele lor îl așteaptă cu nerăbdare. Este un joc cu extrem de mult umor. De fapt pot spune că este unul dintre cele mai amuzante pe care le-am jucat vreodată, replicile lor trăznite descrețindu-mi negreșit fruntea. Jocul vine și cu un mod de multiplayer unde scopul este acela de a lichida regele imanic, folosind aceleași unelte și jucării găsite în misiunile din campanie. Știu că sunt unul dintre foarte puținii oameni din această țară care l-a jucat și căruia îi place, însă eu pot spune cu inima pe inimă că Gruntz se află în topul cu cele mai jucate jocuri de mine de-a lungul vieții! Comunitatea lucrează chiar și în ziua de azi la conținut pentru el, iar acum poate fi jucat inclusiv în browser!

4) Imperialism II: Age of Exploration

Cortez și Pizzaro ar fi mândri de mine.

Secolele XVI și XVII reprezintă un important punct în istoria Europei și a lumii întregi. Oamenii de pe vechiul continent, mânați de setea de cunoaștere și de foamea de bani, încep să întreprindă călătorii peste Oceanul Atlantic în căutare de bogății și noi rute comerciale. Unul dintre puținele jocuri care abordează acest subiect este titlul celor de la Frog City Software, Imperialism 2: The Age of Exploration. Jucătorul preia controlul uneia dintre cele șase puteri coloniale istorice: Anglia, Franța, Portugalia, Spania, Olanda, și..... Suedia?? Acesta trebuie să descopere Lumea Nouă, să o subjuge, și să extragă materii prime și resurse brute spre gloria propriei țări. Lumea Nouă însă este doar un mijloc, căci scopul final este acela de a deveni stăpânul vechiului continent cu ajutorul bogățiilor extrase din colonii. Este unul dintre jocurile mele preferate, și dacă vă plac și vouă jocurile de strategie pe ture stil Civilization atunci cu siguranță că și Imperialism 2 vă va satisface poftele de cuceritor!

5) Re-Volt

Mașinuțe cu antenuțe.

Cred că toată lumea este familiară cu jocul celor de la Acclaim Studios. Re-Volt este un joculeț cu mașinuțe teleghidate ce a rămas în continuare unul dintre cele mai îndrăgite titluri din domeniu. Jocul vine cu vreo 40 de mașinuțe, nenumărate trasee (plus un editor de hărți), multe moduri de joc, un motor fizic foarte avansat pentru perioada respectivă, și o coloană sonoră care va stoarce o lacrimă nostalgică chiar și celor care nu au apucat acele vremuri. Nu aveți nici o scuză să nu-l jucați!

6) Recoil

Nostalgie pe șenile.

Unul dintre primele jocuri pe care le-am butonat vreodată pe primul meu PC a fost demoul lui Recoil, o creație Zypper Interactive. Jocul face parte dintr-un gen care pe vremea aceea era oarecum popular, dar care în ziua de azi a cam dispărut. Este un joc de acțiune la persoana a 3-a unde jucătorul controlează un tanc ce are abilitatea de a-și schimba forma, astfel permițându-i să traverseze o multitudine de terenuri posibile, fie că e vorba de pământ, fie apă, sau chiar lavă încinsă. Cum e și de așteptat, Recoil oferă o gamă largă de arme și powerupuri cu ajutorul cărora să faci de petrecanie valurilor de inamici mecanizați ce stau între tine și obiectivele tale. Filmulețele și replicile sunt și ele foarte simpatice și sunt precum o capsulă a timpului ce te va transporta instantaneu la finalul anilor ’90!

7) Revenant

Cel mai masculin hack'n'slash.

Revenant este tipul de joc care nu înțeleg niciodată de ce nu a mai fost vreodată copiat. La prima vedere jocul pare o clonă de Diablo la fel ca oricare alta, însă ceea ce-l face să se detașeze clar de concurență este modul de control. Cu toate că personajul principal, Locke, poate fi controlat și cu mausul, de departe modul preferat de control este tastatura deoarece cu ea poți executa combouri și eschivări ce îți vor conferi un avantaj decisiv în lupta cu monștrii. Luptele sunt astfel foarte dinamice, și aduc puțin aminte de jocurile Souls. De ce nu o fi copiat nimeni până acum acest sistem de lucru nu voi pricepe niciodată. Locke este și el un personaj șmecher, tipic pentru acea perioadă, cu o voce arogantă și sarcastică ce îmi aduce aminte de dublajul american pentru Vegeta din Dragon Ball Z. Hibele principale ale jocului sunt itemizarea destul de sărăcăcioasă, și un level design repetitiv mai ales spre final, dar chiar și-așa jocul celor de la Cinematix Studios rămâne unul dintre cele mai interesante RPG-uri de acțiune făcute vreodată!

8) Rollcage

Adrenalină cu roțile-n sus.

Se pare că jocurile de curse arcade erau la mare căutare acum 25 de ani, căci Rollcage este încă unul dintre nenumăratele titluri de acest gen din această perioadă. Elementul care îl face să se detașeze de concurență este tipul mașinilor cu care avem de a face. Acestea vin cu roți imense ce le permite fie să meargă pe dos sau să meargă pe pereți, pistele fiind astfel construite încât să le poți traversa în mai multe moduri. În rest gameplayul este cunoscut tutoror: bolizi, viteză nebună, arme și powerupuri, toate acestea într-un singur pachet. Producătorii săi, Attention to Detail, au dat cu adevărat lovitura cu acest titlu!

9) Tomb Raider: The Last Revelation

Lara pentru a doua oară în Egipt.

Febra Lara Croft părea că nu se mai domolește. Core Design se afla deja la al 4-lea joc al seriei, iar fanii începeau să se întrebe dacă nu cumva sunt trași pe sfoară cumpărând mereu același joc în esență. The Last Revelation nu schimbă cu nimic formula. În schimb aici întâlnim probabil cea mai rafinată variantă de Tomb Raider. Un lucru dezamăgitor pentru fani ar putea fi limitarea locației la Egipt, jocurile precedente oferind o mai mare diversitate de medii. Totuși jocul oferă suficient de multă varietate astfel încât să nu plictisească. Povestea se învârte în jurul mitologiei egiptene. Lara se află într-o cursă contra cronometru împotriva lui Set, încercând să stăvilească apocalipsa cu care acesta amenință planeta. Cu toate că jocul nu este nici o... revelație, din punct de vedere al designului el este probabil cel mai ”matur” Tomb Raider din întreaga serie produsă de Core, designerii folosind toată experiența lor acumulată în 3 ani. Cei cărora nu le-au plăcut jocurile anterioare probabil că nu vor fi convinși nici de The Last Revelation, însă pentru fani acesta este un titlu care nu trebuie să le scape!

10) Tyrian 2000

Cel mai tare shmup pentru PC.

Cu toate că Epic Mega Games deveniseră faimoși la acea dată cu franciza Unreal, se pare că ei și-au mai găsit puțin timp liber prin atâtea death-matchuri, și iată că lansează în același an cu Unreal Tournament un joc care îmi este extrem de drag mie, și anume Tyrian 2000. Nu se poate spune că PC-ul este prima platformă la care te gândești atunci când spui ”shmup”, însă chiar și așa Tyrian 2000 este una dintre cele mai bine realizate titluri din acest gen, cel puțin pe PC. Cu o grafică pixelată, frumos colorată, cu un gameplay acerb, dar în același timp și accesibil, cu o poveste și o scriitură cu muuuuult peste media pe care o întâlnim în jocurile video, și cu o coloană sonoră absolut bestială compusă de nimeni altul decât Alexander Brandon, Tyrian 2000 rămâne până astăzi unul dintre cele mai jucate titluri pe care le am în colecție. Jocul este freeware, și dacă aveți cont pe GOG cu siguranță că îl aveți gratuit în bibliotecă. Așa că mai așteptați? Suiți-vă în navă, dați sunetele la 0, muzica la MAXIM, și începeți să distrugeți tot ce vă stă în cale!

Ei bine, cam asta a fost tot. Treizeci de motive pentru care anul 1999 a fost punctul maxim al gamingului pe PC. Dacă nici măcar aceste 30 de jocuri nu v-au convins, atunci iată încă vreo ”câteva” pe care fie nu am mai avut loc să le pun în vreun top, fie mie personal nu prea mi-au plăcut, fie nu le-am butonat suficient de mult încât să îmi pot exprim un punct de vedere corect despre ele:

• Delta Force 2 – la fel ca primul dar cu accelerare 3dfx!
• Descent 3 – din păcate nu am jucat nici un Descent; din câte știu părerile sunt împărțite în privința acestui al 3-lea titlu.
• Everquest – nu l-am jucat niciodată căci la vremea aceea nu știam ce e aia internet, însă știu sigur că Everquest este una din pietrele de temelie ale genului MMORPG de la care Blizzard au furat la greu când au făcut World of Warcraft.
• Freespace 2 – nedeținând niciodată un joystick nu m-am putut bucura niciodată de acest joc, însă fanii simulatoarelor spațiale îl consideră unul dintre cele mai bune din toate timpurile.
• Grand Theft Auto 2 – personal primele două titluri GTA m-au lăsat cam rece, dar sunt sigur că au și ele fanii lor; părerea mea este că seria începe cu adevărat abia cu a 3-a iterație.
• Kingpin – din păcate nu l-am jucat niciodată, dar se află pe listă.
• Medal of Honor – un șutăr bun, însă din păcate prea ”cinematic” pentru gusturile mele și care a dat tonul unui trend rău, dar oricum unul din cele mai importante făcute vreodată.
• Rayman 2 – de fapt eu urăsc acest joc; poate într-o zi vă voi povesti și de ce :-)
• Seven Kingdoms 2 – cu toate că a adus câteva îmbunătățiri față de primul, al doilea joc a pierdut ceva din savoarea aceluia.
• Shadow Man – nici pe acesta nu l-am jucat niciodată, însă cu siguranță că într-o zi îl voi încerca, mai ales că de curând a fost și remasterizat.
• SimCity 3000 – știu că sună a blasfemie, însă niciodată nu am butonat prea mult jocurile SimCity.
• Star Wars Racer – poate singurul lucru bun reieșit din toată trilogia prequel, un joc cu adevărat distractiv.
• SWAT 3 – nici pe acesta nu l-am jucat niciodată, însă într-o bună zi am de gând să joc toată seria Police Quest cap coadă.