VAE VICTIS!

Articol publicat de Ion la data de 25 octombrie 2025.

Succesul de care s-a bucurat articolul meu precedent, cel despre Vampire The Masquerade: Bloodlines, a confirmat oarecum stereotipului acela despre noi românii cum că Transilvania ar fi patria vampirilor. Ca atare m-am gândit că ar fi bine să bat fierul cât e cald și, dacă tot vine zilele astea Helăuinul, să abordez un alt joc cu sugători de sânge. Bun venit așadar în Nosgoth, un tărâm de-a dreptul... gotic.

V-am mai spus oare că mie îmi plac foarte mult hărțile?

Silicon Knights își începuse deja cariera de câțiva ani lansând niște titluri MS-DOS de strategie sub egida SSI, printre care amintim Cyber Empires, Fantasy Empires (pe care l-am menționat în treacăt în articolul meu despre Dungeons & Dragons), și Dark Legions. Aș minți dacă aș spune că am jucat pe vreunul din ele. În 1993 ei se pun pe treabă la un nou proiect intitulat Pillars of Nosgoth. Dezvoltarea sa va dura vreo 3 ani și jumătate, titlul i se schimbă în Blood Omen: Legacy of Kain, iar jocul va vedea în final lumina soareului (lunii?) în anul 1996, întâi pe PlayStation, iar mai apoi în 1997 va primi și o portare pentru PC.

Graficienii s-au distrat cu statuia asta.

Dacă ar fi să descriu cel mai pe scurt Blood Omen atunci l-aș descrie ca pe un fel de Legend of Zelda dar cu vampiri, doar că în loc să joci cu un elf mic și ghei joci rolul unui vampir jmeker rău de tot, știți voi, așa cum erau ei pe vremuri înainte de romanele Amurg. Povestea începe cu un tânăr nobil pe nume Kain ce petrece o seară liniștită la un han aflat la o margine de drum. Când iese de acolo el este atacat de un grup de bandiți și este ucis. GAME OVER. Dar stai! Un necromant dubios pe numele de Mortanius îl rezurectează sub forma unui vampir, încheind cu el un pact faustian, dându-i șansa de a se răzbuna asupra atacatorilor.

Săriți că mă atacă!

Treaba nu este chiar atât de simplă totuși. După ce Kain îi ucide pe asasini, Mortanius îl informează că conspirația merge mult mai adânc. În căutarea unui leac pentru vampirismul său Kain călătorește spre Coloanele Nosgothului, niște edificii care stau la baza existenței acestui tărâm întunecat. Acolo el o întâlnește pe Ariel, fantoma gardianului echilibrului, care îi povestește despre ceilalți gardieni, fiecare aparținând câte unei coloane reprezentând un concept, și despre coruperea lor de către pam, pam, pam! chiar prietenu’ său Mortanius cel Necromant. Ei, dar vedeți voi, povestea este muuuuult mai complexă decât atât.

Coloanele Nosgothului.

Deși la prima vedere poate că nu pare, Blood Omen (și întreaga serie de altfel) are unul dintre cele mai intrigante și complexe universuri din orice joc făcut vreodată, deci pentru cei care doresc o poveste bine închegată care să îi țină în suspans Legacy of Kain este fix seria potrivită! La fel ca și în Vampire the Masquerade: Bloodlines, și scriitura lui Blood Omen este și ea încoronată de o distribuție de excepție. În rolul lui Mortanius îl avem pe Tony Jay, un veteran al peliculelor animate, care ne-a mai delectat urechile de-a lungul timpului și în jocuri precum Fallout sau Icewind Dale.

Nu arăți prea bine.

Kain însuși este interpretat de Simon Templeman care îl aduce la (ne)viață într-un mod maiestuos pe protagonistul jocului de față. După cum v-ați dat probabil seama, Kain este un anti-erou, oarecum tipic pentru zeitgeistul anilor ’90. Tot el este naratorul poveștii care va relata la timpul trecut toate evenimentele importante ce au loc în cadrul acțiunii, ceea ce face ca jocul să aibă un ton mult mai personal.

Hai noroc!

Sistemul de luptă este foarte simplist, în sensul că singurul lucru pe care îl poți face este să ataci în 8 direcții. Asta înseamnă pe deoparte că va trebui să te aliniezi cum trebuie pentru a putea nimeri țintele de la distanță, dar în același timp și ție îți este foarte ușor să te folosești de „unghiul mort” pentru a te feri de proiectilele inamice. Oponenții sunt destul de variați. Cei mai comuni sunt cei umani pe care îi poți năuci cu câteva lovituri de sabie ca mai apoi să-i sugi liniștit pentru a-ți recăpăta viața. Există însă și alte tipuri de inamici cum ar fi scheleți ambulanți care săracii nici măcar măduvă în oase nu mai au, sau zombi al căror sânge verde de va otrăvi.

Ăsta da măcel.

În mod normal, din cauza sistemului simplist de luptă, jocul ar deveni destul de repetitiv, însă dezvoltatorii au luat în considerare și acest aspect. Astfel arsenalul lui Kain nu numai că este destul de variat, însă jucătorul este mereu încurajat să schimbe armele și armurile pe care le are asupra sa în funcție de situația prezentă. Ca arme avem o sabie simplă care își face treaba și pe care o va folosi în cea mai mare parte a jocului. Buzduganul este un pic mai special în sensul în care scopul său este de a năuci oponenții umani și de a sparge butoaie.

Arma potrivită pentru inamicul potrivit.

Sabia de foc este o armă extrem de puternică, atâta doar că Kain nu poate suge sânge din cadavrele incinerate. Este totuși foarte folositoare împotriva oricărui alt tip de inamic. Securea poate lovi inamici multipli, însă ea trebuie ținută cu două mâini, ceea ce înseamnă că nu vei putea arunca vrăji atunci când o folosești. În fine ultima și cea mai destructivă armă pe care o dobândești se numește pam pam pam! Soul Reaver! Cu o singură lovitură poate nimici orice dușman, însă are dezavantajul de a fi mânuită cu ambele mâini și în plus de asta fiecare atac îți consumă din mană.

Na de-aici Soul Reaver.

Armurile sunt și ele foarte interesante. Prima armură este cea de fier. Simplu și la obiect. A doua este cea din oase care are o abilitate mai puțin utilă: nemorții mai slabi gen scheleți sau zombi îl vor ignora pe Kain. Pesemne că îl confundă cu unul de-al lor. Armura Haosului face ca atacatorii să primească tot atâtea daune cât îi provoacă lui Kain. Armura de Carne (MUAHAHAHA!!) are o abilitate oarecum mișto: ea va suge automat sângele dușmanilor uciși, însă după cum am zis unii inamici au sânge otrăvitor deci sunt momente când va fi nevoie să o dai jos. În fine atunci când porți Armura Fantomă (Wraith) daunele încasate se vor împărți între viață și mană.

Tropăind prin temnițe.

După cum am zis și mai sus, Kain poate arunca și vrăji. Unele dintre ele sunt utilitare, cum ar fi vraja de lumină, sau cea de teleportare care te va trimite direct în sanctuarul tău. Unele sunt de-a dreptul ofensive cum ar fi fulgerul, dușul de sânge care va suge toți inamicii din zonă, sau Moartea Spiritului care va ucide direct toți inamicii de pe ecran (mai puțin boșii bineînțeles). Una dintre cele mai interesante vrăji pe care le ai la dispoziție este Controlul Minții. Aceasta nu e chiar atât de utilă în luptă, ci mai degrabă e folosită pentru rezolvarea unor puzzleuri.

Vraja scut chiar e utilă.

Dacă credeați că arsenalul tău s-a încheiat aici, atunci v-ați înșelat. Kain poate folosi tot soiul de alte obiecte. Cea mai comună e Inima Întunericului care te poate vindeca, sau chiar rezurecta în mausoleul tău în caz că ai mierlit-o. Există un obiect similar și pentru reîmprospătarea manei. Apropo pe parcurs găsești niște powerupuri care îți vor crește capacitățile maxime pentru viață și mană. Explorați bine căci fiecare strop de sânge contează! Mai ai și un fel de șuricane care vor face chisăliță din majoritatea inamicilor. Ba mai ai chiar și un artefact care va încetini timpul pentru toți în afară de tine.

Cred că aia e cetatea Chiliei.

Bunătățile nu se opresc nici măcar aici! În legende se zice că vampirii pot lua tot soiul de forme atunci când poftesc, și astfel Kain își poate schimba înfățișarea în mai multe moduri. Te poți preschimba într-un vârcolac care te va ajuta să străbați mai iute pădurile Nosgothului și să sari peste obstacolele ce îți stau în cale. Te poți preschimba și în ceață, astfel putând trece prin uși și pereți, și poți merge pe suprafețe care în mod normal ți-ar fi fatale. De-asemenea se mai poate deghiza și într-un nobil pentru a se putea deplasa nestingherit printre oameni. Nu în ultimul rând el poate lua forma unui liliac ce îl va ajuta să se deplaseze pe distanțe foarte mari, practic metoda de „fast travel” a acestui joc.

Cine? Eu, vampir? Ce e aia?

Jocul este în cea mai mare parte liniar. Ai parte de o hartă pe care o vei descoperi pe măsură ce explorezi ținutul Nosgothului. Din când în când vei găsi niște piroane roșii unde poți salva, și un fel de obeliscuri unde te poți transforma în liliac pentru a călători rapid între zonele deja descoperite. Drumețiile tale te vor purta prin păduri întunecate, mlaștini puturoase, temnițe tenebroase, sau localități izolate. Activitatea principală constă din uciderea a cât mai multor inamici și uneori chiar și din rezolvarea unor puzzleuri destul de ușurele. Majoritatea implică apăsarea unor butoane sau împingerea unor obiecte de decor, dar sunt și unele ceva mai interesante unde trebuie să preiei controlul unor NPC-uri după cum am zis mai sus.

Obeliscurile astea roșii vor fi prietenii tăi cei mai buni.

Ca prim pas într-o lungă serie de jocuri, Blood Omen: Legacy of Kain face totul aproape perfect. Cu excepția controlului ușor stângaci (nu există suport pentru maus) absolut toate celelalte elemente ale sale sunt de primă clasă. Până și grafica pixelată la rezoluție joasă se potrivește perfect cu atmosfera îmbâcsită a Nosgothului. De muzică ce să zic? Și ea este la fel de gotică și funebră ca și restul jocului. Protagonistul este de nota zece și nu cred că mă voi sătura vreodată să îl aud zbierând ca un apucat „VAE VICTIS!” în timp ce eviscerează tot ce îi stă în cale. Este un joc de acțiune aproape perfect ce nu trebui să lipsească din colecția niciunui gamer retro.

Vai de ce învinși, scheletule.

Personal nu l-am jucat atunci când a apărut, ci abia acum vreo doi sau trei ani, deci nu poate fi vorba despre nici un fel de nostalgie, și cu toate astea jocul m-a ținut lipit de monitor pe durata celor 15 ore ale sale. Am tot intenționat să scriu recenzia asta dar cumva m-am tot luat cu altele, așa că vă rog să mă scuzați dacă am uitat să menționez ceva sau dacă nu îmi aduc aminte corect anumite lucruri.

Că bine grăiești.

Jocul va primi o multitudine de continuări, însă în mod ironic nici una dintre ele nu va fi dezvoltată de Silicon Knights. Aceștia vor pierde drepturile asupra jocului în favoarea publisherului lor de la acea dată și anume Crystal Dynamix care, sub egida Eidos, vor lansa la rândul lor o nouă serie de aventuri în tărâmul Nosgoth, de data aceasta folosind un motor 3D nou nouț. Dar despre saga lui Raziel vom vorbi cu siguranță cu altă ocazie...

Un scor ăăă... bun?